Iubesc cartea Ilenei Vulpescu, am copiat citate din ea, si m-am gandit ca
azi, de ziua ei, a autoarei, sa scriu un blog cu citatele mele preferate din
carte:
- O parte din om se conjuga cu verbul “a avea “ , cealalta parte se conjuga cu verbul “a fi “ , important este ca partea lui “a avea “ sa fie macar egala cu cea a lui “ a fii “ . Cei pentru care a fi atarna mai mult decat a avea , sunt cei care traiesc pentru a stii , pentru a afla ; ceilalti sunt robii obiectelor , robii strict ai materiei. Orizontul lor este marginit de obiecte ca de un parapet. Ei sufera de o incurabila oribire spirituala
-
Marii artisti fac opere pentru toata lumea. Sunt diferite nivelele de intelegere ale unei opere, mai ales in literatura. Daca primul nivel nu este accesibil unui numar foarte mare de oameni, cred ca opera nu si-a atins scopul.
- In orice caz, daca printre medici ar exista milionari, sa stii ca –mi sunt oricum mai dragi decat responsabilii milionari.In milionul doctorului, vad cadavrele pe care le-a disecat, noptile pe care nu le-a dormit, sufletul care i-a stat la gura ca atatia pacienti sa nu si-l dea pe al lor, un efort neincetat de a invata, de a aplica o munca in care se macina trupul si sufletul si care acopera pe drept o parte din milionul acela.
-
Infrangerea definitiva a Romei avea sa vina insa din alta parte, dintr-o provincie cat un varf de ac, din Asia Minor. In ziua cand Pontius pilat- din ipocrizia invadatorului de a da, din cand in cand, celei invadate iluzia libertatii, in lucruri cu totul marunte, lasa sa fie trimis la moarte, in locul unui talhar, un om care n-avea alta vina decat delictul de opinie fata de propria lege, Pontius Pilat, spalandu-se inutil pe maini, semna capitularea Romei.Imperiul capitula in fata unui nevinovat ucis pentru delict de opinie fata de legea neamului sau, nevinovat ce devenea martirul spre a carui cruce avea sa-si indrepte privirea intregul imperiu, la a carui picioare, batute in cuie, avea sa se prosterne secole de-a randul o lume intreaga. Refuzand sa se asimileze romanilor, Ideea era desfiintata, poporul ei era condamnatla plegrinare. Iudeea era infranta teritorial. Ea incepea din acel moment sa scrie un nou testamenteretic fata de dogma, testamentul lumii non-iudaice. La Roma, care o infransese teritorial, cel mai mare monument al noii legi avea sa proclame patron al romanitatii un pescar iudeu, ucenic al Profetului ucis, apostolul Petru. In ziua cand crestinismul este recunoscut ca religie de stat a Imperiului, Roma este definitiv infranta de marunta provincie din Asia Minor. Bazilica Sfantul Petru se-nalta in numele noii legi, ca un imens gest de penitenta fata de vechea lege, al carui templu din Ierusalim, fusese facut scrum de Titus.
- de cate ori ma vedea posomorata, mama-mi punea mana pe frunte si-mi spunea doua versuri populare : "Si de suparare multa, mi-a cazut lumea urata" si numaidecat dadea drumul pickup-ului , si inclinandu-se ma intreba: - Ce doreste domnisoara pentru refacerea moralului: Bach , Beethoven , Vivaldi ? Cand ni se intuneca sufletul , trebuie sa-i aprindem o lumina. Milioane de ani , miliarde, s-a zbatut natura pana izbuteasca sa dea lumini: Bach, Beethoven, Michelangelo, Eminescu, Luchian. Natura a scos din bezna aceste stele de marimea intai, pentru a reabilita oricand ideea de OM. Si Attila si Hitler si altii ca ei - au apartinut si apartin speciei umane, zonei de umbra a speciei. Cand te simti lovit, apasat de viata, trebuie -mai ales atunci- sa-ti indrepti ochii spre zona solara a speciei, sa asculti muzica, sa recitesti o poezie, sa te uiti la un tablou. Dintr-o data simti cum de la nivelul ramei, fiinta ta se ridica pe verticala piscului.
- Si ti se pare foarte important sa ai copii? -La fel de important ca si profesia. Trebuie sa-ti castigi painea si sa ai niste fiinte pentru care sa merite sa traiesti. - Si daca nu ai asemenea fiinte crezi ca nu merita sa traiesti? -Ba da! Cred insa ca un om merita sa cunoasca toate experientele firesti pe care le ofera viata. Asa cred eu! Vedeti eu ma pregatesc pentru o viata ...o viata nespectaculoasa, in care am asa fac lucruri obisnuite. Pentru o viata obisnuita, familia este obligatorie. Si apoi un copil orfan tanjeste dupa o familie, cred ca de fapt aici porneste totul. In zilele obisnuite, umbli la scoala, ori la slujba si vremea trece cu lucruri importante sau mai putin importante. Dar mai vin si niste sarbatori. Abia atunci, daca nu ai familie te simti IZOLAT. Izolat, exclus. Nu e nici o placere sa stii ca niste familisti refuza invitatiile de dragul tau, ca tu sa nu-ti petreci sarbatorile singur. Nu e nici o placere sa te simti un balast in sufletul unor oameni cumsecade si nici sa te vezi doar cu celibatari, cu oameni divortati, sau cu vaduvi.
- Cand smulgi o radacina nu se poate sa nu scoti si pamant cu ea. O data cu cei pe care-i alungi din inima ta, azvarli si bucati vii din tine, care inca palpita de durere.
- Pentru mine clandestinitatea e
ceva degradant.
- Draga domnule, ce sa-i faci, asa e-n viata, ca-n romane!
- De cate ori auzea de o femeie care si-a lasat barbatul pentru altul, mama intreba, s-a dus dupa ala sau a fugit de asta?
- Cand vine cate o zi mare, cand vrand nevrand iti faci bilantul vietii, vezi cati de multi au plecat din viata ta. Unii s-au dus, s-au mutatde la noi, pe altii i-am dat noi afara din viata noastra. La cei daintai te gandesti cu parere de rau, dar si cu impacare, ca-n fata inexorabilului, la ceilalti, cu amaraciune, ca n-au stiut sa-si pastreze locul in inima care-i primise.
-
Lectia ta, pe care as numi-o “taiat necesar de aripi”
- “Astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa vie” nu cunosc o expresie mai laica a optimismului decat acest cuvant evanghelic
Povestea unei vieti, oricare ar fi aceasta viata, e povestea unui esec.- De
altfel nu iubesti cu adevarat decat pe cine respecti
- Doamna
doctor Hangan, apartin unei generatii pentru care culcatul –iarta-ma – era un
act final si semnificativ in relatia afectiva dintre doi oameni. Acum a devenit
o eventuala premisa a unor si mai eventuale sentimente.
- Daca cineva a facut inaintea mea o observatie, a formulat-o mai bine decat as putea s-o formulez eu, cred ca este preferabil sa-l citez pe acel cineva, mai ales cand pe el, il stie toata lumea.
- O vreme, cat o sa va iubiti, tu ai sa uiti ca el a fost strungar si el are sa uite ca tu esti intelectuala. pe orizontala se uita multe lucruri. dar oamenii mai stau si pe verticala. Si n-are sa treaca multa vreme, si-n timp ce tovarasul Vasile Volintiru are sa uite, probabil, mai departe ca tu esti intelectuala, tu ai sa-ti aduci aminte tot mai des ca el NU este intelectual.
- Daniel Serban are o vorba "amorul si gripa se trateaza cu patul"
- Inca nu am ajuns sensibil la genul "saptesprezece- optsprezece ani" pe care-l numesc : lastunii impotentei
- Oricata pasiune ar exista intre un barbat si o femeie, udecata iti situeaza partenerul, la un moment dat, numai la verticala. Acest moment nu poate fi evitat. Nici pasiunea cea mai mare nu absolva pe nimeni de aceasta pozitie esential umana. Nu-ti poti inchipui cum se sterg din tine senzatiile... E de necrezut cum uita trupul. Ceea ce-ti ramane dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate. Gandirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotica este cel mai perisabil element al unei legaturi. Ai sa vezi intr-o zi ca numai spiritualitatea ramane dintr-o iubire. Ne samintim dupa ani si ani, gandurile despre cineva iubit, cu tot mecanismul care le-a declansat, in timp ce ne este imposibil sa retinem o senzatie, una singura, sau vibratia ei.
