marți, 18 martie 2014

The Book Thief



Filmul m-am hotarat sa-l vad la recomandarea unor prieteni, doar ca atunci  cand a inceput, am fost putin sceptica, vazusem  The Boy in the Striped Pyjamas, vazusem si El laberinto del fauno, iar fata de  Geoffrey Rush aveam cateva rezerve.
Stilul de poveste, de la inceput, il face asemanator cu filmul lui Guillermo del Toro, dar The Book Thief este un omagiu umanitatii, bucuriei de a fi viu.
Nu se apleaca asupra ororilor pe care un razboi, oricare ar fi el, le aduce. Ci povesteste viata cotidiana, cu micile bucurii si descoperiri, cu necazuri si dureri.
Liesel vine in familia Hubermann dupa doua dureri consecutive, moartea fratiorului si despartirea de mama ei.
Familia Hubermann, care astepta sa adopte doi copii, este formata din Hans Hubermann, un om  care refuza sa intre in partidul nazistilor si din aceasta cauza  nu isi gaseste de lucru, obtinand cand si cand cate o lucrare si sotia sa Rosa, care spala si calca pentru cateva din cele mai instarite familii si prin munca sa intretine de fapt familia.
Hans este bun si ingaduitor, acceptand cu zambetul pe buze cicalelile nevestei, este tatal pe care orice copil si l-ar dori. Geoffrey Rush vine sa-mi demostreze, mie, neincrezatoarea ca este un actor excelent. 
De la rolul din  Intolerable Cruelty la cel avut in Munich, de la mediatizatul Lionel Logue din The King's Speech, la cel oferit de Tornatore in, La migliore offerta si acum in The Book Thief, tot atatea fatete ale acestui mare actor.
Rosa este cicalitoare, apriga, muncitoare, dar sub acea masca de femeie „dura” , este  plina de dragoste. Excelenta prestatia actoriceasca a lui Emily Watson
Toate personajele au rostul lor, Max, tanarul evreu  care este nevoit sa se ascunda temporar in subsolul casei familiei Hubermann , este cel care o indeamana pe Liesel sa scrie.
El  ii daruieste primul caiet si o indeamna sa-l umple. El, neputand sa iasa, o pune pe fata sa-i povesteasca cum este timpul pe afara, in asa fel incat el sa-si poata imagina, sa vada cu ochii mintii ceea ce ea a vazut.  Lui ii citeste prima carte adevarata, Omul invizibil.
Un alt personaj important este   Ilsa Hermann, sotia primarului, care stie de pasiunea lui Liesel  pentru carti si care ii permita sa vina la ea acasa, in biblioteca sa citeasca .
Iar  Rudy, prietenul ei,  cel care s-a indragostit de ea din prima zi, cel care isi va primi sarutul mult dorit, prea tarziu, unicul arian care dorea sa fie negru. El a invatat-o ce este prietenia, solidaritatea si dragostea de viata, caci dorea prea mult sa ajunga adult inainte sa moara.
Scena cu omul de zapada facut in pivnita, m-a cucerit definitiv si m-a facut sa ma intreb de ce acest film nu a fost pe lista nominalizatilor Academiei?
Oare nazismul nu a fost la fel de daunator ca si sclavia?