Un blog despre filme, muzica, arta, sport, un calendar mai altfel, teme care ma intereseaza, rezumand: viata vazuta prin ochii unui om de peste 50 de ani.
Batranetea nu
este numai o chestiune de fizic, ci si una de psihic.
Batranetea este o
chestiune de atitudine.
Cand incepi sa
nu-ti mai faci planuri, inseamna ca esti batran.
Lanoi batranii sunt buni, pentru a creste
nepoti. Nu vreau sa neg aceasta menire, mai ales ca si eu am sa am parte –
poate- de asa ceva.
Dar...cand incepi
sa-ti planificiviata, cand nu mai
esticapabil sa o lasi sa te
surprinda...
Stiu ca motivatia
este saracia, lipsa de bani.Insa tot
raman la parerea ca este o problema de atitudine.
Eu cred ca
trebuie sa accepti noul, nu neaparat ca o cronologie, ci ca noutate.
Pe mine ma bucura
orice noutate si ma simt binecuvantataca am reusit sa traiesc si sa aflu si acel lucrunou.
Ideea
canadienilor de a fixa leagane, este minunata. Mai minunata este insa posibilitatea sa te dai in
ele la orice varsta, fara ca cineva sa vina si sa-ti spuna “stai cuminte, cum
sa faci tu asa ceva? Esti om serios, nu
vezi cati ani ai?! ”
Mersul, cand ai
posibilitati financiare, la o sala de fitness, la 50-60 de ani, este considerata
o cochetarie, imediat esti relationat cu un partener/ partenera mai tanar. se pare ca japonezii nu au aceleasi prejudecati.
Mersul sa –ti bei
cafeaua de dimineata “in targ”, la peste 50 de ani, iese din discutie, in timp
ce, in N Italiei se fac abonamente saptamanale, cu o zi bonus.
Dragii mei colegi
de varsta, lasati viata sa va mai surprinda, bucurati-va de orice nimic.
Recomand cu
caldura vizionarea unui film Song for
Marion, avandu-i in distributie pe extraordinarii Terence
Stamp siVanessa Redgrave
Este o lectie de ceea ce inseamna atitudine pozitiva, chiar in cazul unei morti iminente.
Mi se pare un
viorist de caffe concert, mai rau! Cred ca sub arcusul sau si in interpretarea orchestrei sale, muzica clasica se vulgarizeaza! Devine o clasica in interpretarea unui lautar cu fasoane de violonist.
Un lautar cu
pretentii de cult
Poate ca unii ii
atribuie meritul ca a facut mai accesibile piese de muzica clasica, dar… nu va iluzionati, nu canta piese complicate. Doar cele "cu carlig" la public. De exemplu Dimitri Shostakovich, jazz suita nr 2.
Diferenta in interpretarea aceleiasi piese. O orchestra simfonica si ...lautarul, populistul Rieu.
si
Introducerea saxofonului o vulgarizeaza, se vroia o Lily was here?
Parca as asista la o seara de dans muncitoreasca.
L-as compara cu orchestrele James Last, Franck Pourcel, sau Ray Conniff, dar ...pentru numele lui Dumnezeu, sa nu mai cante muzica clasica. Nici macar cele mai usoare piese.
Sa se mentina in zona lui Ai se eu te Pego!
Este un fel de
Ionel Budisteanu, dar nu de muzica populara olandeza, nu! De muzica de"consum".
Se adreseaza unui
anumit segment de public. Acel public cu ifose de
cultura muzicala, dar care nu are insa rabdare sa asculte un concert de muzica
clasica.
Daca vreau sa aud
vioara ascult inregistrarile clasicilor Yehudi Menhuin, David Oistrakh, Fritz Kreisler, Giuseppe Tartini, Jascha
Heifetz, Itzhak
Perlman , Issac Stern,sau ii ascult pe contemporanii Joshua Bell, Hilary
Hahn sau David Garrett.
Pentru edificare...
Ave Maria in interpretarea lui Rieu ( unde pianul acopera in general vioara)
As vrea sa vorbesc despre niste filme de animatie mai altfel, mai putin pentru copii, sau in nici un caz pentru copii de acum. Eu le consider atat de
fermecatoare! Aceste filme au marcat trecerea, multora de varsta mea, de la copilarie la
maturitate. Iar muzica... este grozava. In ordine cronologica Gay Purr-ee (1962) Sau cum a fost difuzat la noi, Parisul vesel, este povestea unui motan galben, Jaone Tom, ce traieste linistit la tara, in Provence, impreuna cu prietenul sau Robespierre. Jaone Tom este indragostit de frumoasa pisicuta Mewsette, insa ea tanjeste dupa altceva, vrea sa cunoasca viata plina de lux si aventura a Parisului. Ajunsa in capitala ea este pacalita de un motan, plin de maniere, viclean si cu ganduri necurate: Meowrice.
Afland drama prin care trece iubita sa, Jaone Tom pleaca spre
Paris impreuna cu Robespierre, sa o salveze pe Mewsette .
Animatia este ca o pictura animata, un amestec de Van Gogh si Toulouse-Lautrec. Daca mai amintesc ca Mewsette este dublata de Judy Garland
Alice in
Wonderland(or What’s a Nice Kid Like You Doing in a Place
Like This)
Alice in Wonderland (or
What’s a Nice Kid Like You Doing in a Place Like This?) este un film de
animatie de o ora, pentru televiziune, creat de Bill Dana (care este si
“vocea“ lui White Knight), si produs de Hanna-Barbera. El a fost difuzat de
ABC network pe 30 martie 1966. Aceasta adaptare a lui Alice's
Adventures in Wonderland difera de celelalte prin modul in care Alice
ajunge in Wonderland, calea de a ajunge aici fiind televizorul. Fred Flintstone si Barney
Rubble apar si ei in acest film, fiind cele doua capete ale aceluias
corp, iar Hedda Hatter (un nou personaj) este replica feminina a
Palarierului cel nebun. Pisica de Chesire care se poate face nevazuta,
ramanand numai zambetul, este fermecatoare si datorita prezentei
artistului care “ ii da viata“ sau voce - Sammy Davis Jr.!
The Point / Oblio-1971 (narator: Ringo Starr / Dustin Hoffman; muzica: Harry
Nilsson; regia: Fred Wolf)
Povestea "din poveste" din lumea actuala, când copiii
sunt mult mai atraşi de poveşti în imagini decât de poveşti în
cuvinte (scrise ori citite), un tată (nostalgic după vremurile de-altă dată, când copiii erau mai docili şi mai ascultători
faţă de părinţi) îi citeşte copilului său, despre Oblio baietelul ce s-a nascut cu un cap rotund, in The Pointed Village,tara unde toti aveau capetele tuguiate.
Drept urmare
este izgonit in Pădurea-fără-rost (The Pointless Forest).
Oblio pleaca la drum impreuna cu cainele sau Arrow.
Drumul pe care il parcurge il invata pe Oblio ca totul are un sens (a point) si deci : you
don't have to have a point to have a point because everyone has some kind of a
point, whether it shows or not. In final Oblio şi Arrow se întorc acasă obosiţi şi, cu siguranţă,
mai înţelepţi.
Vazand de curand filmul The Nut Job, am constatat ca nu mai inteleg evolutia desenelor animate.
Apartin unei generatii pentru care desenele
animate erau o desfatare a ochiului, iar Disney era magicianul de necontestat. Generatii au crescut cu : Mickey Mouse, Donad Duck, Pluto, Goofy, Bamby,
Lady and the Tramp, Thomas
O'Malleysau Duchess .
Un desen, chiar daca la inceput era mai
nereusit, se perfectiona.
Si Walter Lantz isi perfectiona desenele, cel mai bun exemplu Woody Woodpecker. La inceput era uratica si nevrotica pentru ca apoi... sa devina simpatica ciocanitoare iubita de copii.
Cred ca ultimii din generatia desenelor frumoase au fost Joseph Barbera si William Hanna.
De la inegalabilii Tom si Jerry pana la : The Flintstones, The Smurfs, Scooby-Doo, The
Jetsons, Johnny Quest sau Yogi Bear.
Ce s-a intamplat dupa aceea?
Unde a disparut frumusetea? De ce au aparut desenele animate horror?
Nu este vorba de desenele animate destinate si adultilor, sau in primul rand lor, ca Alice in Wonderland (or What’s a Nice Kid Like You Doing in a Place Like This), The Point (Oblio) sau Gay Purr-ee ( Parisul vesel, cum a rulat la noi), despre care voi vorbi alta data.
Este vorba de acele monstruozitati ca :
Cow and Chicken a lui David Feiss ( 1995- 2004)
Ed, Edd si Eddy creat de Danny Antonucci (1999- 2009)
Courage the Cowardly Dog a lui John R. Dilworth
de cand cateii s-au transformat din dragalaseniile lui Disney in monstruozitatea lui Dilworth? Sa fie de vina Tom Holland regizor al filmului Child's Play (1988) creatorul lui Chucky, ca transformat papusile in criminali? ca a pervertit gustul copiilor?
Raman fidela desenelor frumoase, care fac un copil sa viseze frumos si sa se scoale zambind.
S-au nascut in acelasi an, aceeasi luna pe doua
continente diferite.
Amandoi au avut o tentativa cu urmarea facultatii
de drept. Gerard Butler chiar a profesat.
In schimb
McConaughey “si-a luat revansa” a jucat nu mai putin de trei roluri de avocati
(A Time to Kill -1996, Thirteen
Conversations About One Thing – 2001, The Lincoln Lawyer -2011)
De inceput au inceput cu un mic decalaj, McConaughey
incepand cu cativa ani inaintea scotianului, dar acesta din urma beneficiaza de
roluri in filme ce-i pun mai bine in valoare calitatile actoricesti: The Phantom of the Opera (2004), Dear Frankie(2004), 300(2007),
P.S. I
Love You(2007)
Anul 2009 este ultima zvacnire a lui Butler in Law Abiding Citizen(2009), dupa aceast an, actorul scotian parand mai preocupat de mediatizarea relatiilor
amoroase decat de alegerea rolurilor, asa ca apar esecuri unul dupa altul : Machine Gun Preacher(2011) , Playing for Keeps(2012) sau Olympus Has Fallen (2013).
Pe partea cealalta a “tabloului” se vede o intoarcere catre calitate,
incepand cu rolul de mica intindere din Tropic Thunder (2008),apoi
avocatul nonconformist din The Lincoln Lawyer (2011), Mud si Magic Mike in 2012, ca 2013 sa fie
incununarea carierei. Micul, dar nu lipsit de substanta, rol din filmul lui Martin Scorsese si
rolul din Dallas Buyers Club, rol ce i-a adus atat un premiu Golden Globe cat si unOscar.
Tracy Letts este o demna urmasa a lui Tennessee Williams si Edward Albee, nu
numai prin prizma Premiului Pulitzer - castigat de toti –
ci si datorita subiectelor abordate.
Familii disfunctionale, incapacitatea de a comunica, parinti
ce inabusa orice urma de personalitate a copiilor lor si nu ezita sa-si
sacrifice familia, daca nu le este indeplinita vointa. Asa incat August: Osage County, are acelasi aer cu
Suddenly, Last Summer sau This Property Is Condemned.
Intr-o zona rurala din Oklahoma traiesc:Beverly
Weston – un poet renumit candva, ce si-a inecat frustrarile in alcool, Violet,
sotia sa, bolnava de cancer si dependenta de medicamente,Ivy, mezina familiei si singura din cele trei
fete care a ramas in localitate si Johnna, o indianca, „native American” , angajata de Beverly sa o ajute si sa o supravegheze pe Violet.
Disparitia si apoi moartea lui Beverly aduna intreaga
familie. Fata cea mare, Barbara, vine din Colorado , cu soțul ei, Bill si fata
de 14 ani, Jean. Nu mai sunt impreuna, dar au hotarat sa pastreze aparentele in
fatafamiliei. Fica mijlocie, Karen ,
vine din Florida, cu cel mai recent
prieten, Steve Huberbrecht , pe care il prezinta drept logodnicul ei. Vine sora
lui Violet, Mattie Faecusotul eiCharles Aiken, si timidul lorfiu
: Micul Charles .
Cina de dupa slujba de imormantare scoate o serie de
adevaruri greu de suportat, iarcea care
„dirijeaza” este Violet.
Lui Violet nu i
se poate ascunde nimic. Este cea care spune adevarul in fata, care nu uita sa
le aduca aminte tuturor ce copilarie nefericita a avut, este cea care nu stie
sa iubeasca. Pentru ca ea sa fie „invingatoarea” sacrifica viata sotului. Pentru
a putea spune ca stie de aventura extraconjugala a sotului, doar in momentul pe
care ea il va considera necesar, calca in picioare sentimentele ficei sale Ivy.
Ii place sa-i faca pe toti sa se simta prost. Nu-i pasa pe cine raneste si cine
este victima.
Celor carora nu le place genul de teatru transpus pe marele
ecran, filmul nu va fi pe gustul lor.
Nu are efecte speciale, nu este 3D, dar este un film bun.
In ceea ce priveste interpretarea, toti au jucat foarte
bine, dar interpretarea lui Meryl Streep mi-a adus-o in minte peLiz Taylor in rolul Marthey din Who's Afraid Of Virginia Woolf?
Ricky Gervais avea dreptate in 2012 la Golden Globe Awards
„S-ar parea ca singura modalitate ca Meryl Streep sa nu mai castige un premiu e
sa nu mai fie nominalizata”.
Se pare insa ca membrii Academiei au hotarat ca a luat prea
multe premii Oscar. Insa interpretarea ei este pur si simplu o lectie de
actorie. Nu exista o nota mai mare de 10 pentru ea.
De la inceput vreau sa mentionez ca filmele sunt in ordine cronologica si nidecum in ordinea importantei.
Fahrenheit 451 (1966)
Filmul regizat de François Truffaut pe baza cartii lui Ray Bradbury ii are in distributie pe Oskar Werner, Julie Christie ( in dublu rol ) si Cyril Cusack.
Scenariu este asa de actual, cel putin in Romania. Cartile nu mai sunt folositoare, provoaca suferinta, te fac sa fii trist, pentru ca …gandesti.
Nu, ideal este sa iei ceea ce ti se ofera gata fabricat prin intermediul televiziunii.
Fara angoase, fara remuscari, o ”fericire cuminte”.
Si daca aceste carti sunt asa de periculoase, ele trebuie distruse. De aceea este nevoie de firemen's, ei nu sting focuri, ci le provoaca, ard tot ceea ce ar impiedica fericirea. Ard cartile!
Tilul filmului este sugestiv, caci Fahrenheit 451, este exact temperatura la care arde hartia.
Si genericul de inceput este magistral rezolvat de François Truffaut, nu este nimic scris, intreaga distributie, echipa de filmare sunt prezentate de o voce din off pe imginea unei paduri de antene.
Planet of the Apes (1968 )
Bazat ca si precedentul film, pe o carte, Planet of the Apes este o ecranizare a cartii lui Pierre Boulle.
Filmul povesteste aventura astronautului George Taylor ( excelenta prestatia lui Charlton Heston) care este nevoit sa aterizeze fortat, impreuna cu echipajul sau, pe o planeta necunoscuta.
Pe aceasta planeta insa ordinea este schimbata, caci oamenii, care sunt in stadiul de primitivism, sunt vanati de locuitorii planetei: maimute inteligente.
Si intre maimute sunt diferente, caci gorilele sunt clasa conducatoarie, elita militara, cimpanzeii fiind considerati inferiori
Filmul prezinta diferentele de specie, de rasa, dar privite acum de pe alte pozitii. Oamenii invata acum, cum este sa fii de rasa alba si sa fii considerat inferior.
Finalul filmului, este practic descoperirea pe care o face Taylor, numele planetei pe care ajunsese.
Filmul a avut asa un succes, incat s-a creat o franciza. Acest film fiind primul, dintr-o serie de Planete.
2001: A Space Odyssey (1968)
Hulit si aclamat, dar fara indoiala inovator, filmul lui Kubrick, avand la baza scrierile lui Arthur C. Clarke, aduce mai multe teme in dezbatere. Interferenta intre devoltarea rasei umane si o civilizatie extraterestra mult mai dezvoltata. Aceasta se foloseste de niste monoliti, pentru a impulsiona evolutia.
O alta tema, ce nu a fost prezentata pana acum in filmele de SF, este aceea in care „robotii” incep sa elimine oamenii pentru a se proteja.
Evolutia „cu ajutorul” monolitilor are insa ceva distructiv, caci maimutele invata sa-si faureasca arme si sa se lupte pentru suprematie.
Tot un monolit este cel care pluteste prin spatiu in momentul in care HAL 9000 se hotaraste, pentru a se proteja, sa elimine oamenii din echipaj.
Si tot un monolit este si la baza la care ajunge in final Dave Bowman ( excelent jocul lui Keir Dullea). Acesta moare, pentru a evolua, vezi simbolul embrionului uman gigant.
Coloana sonora care insoteste imaginile simbolice, superba, cele mai importante piese fiind:
Asa grait-a Zarathustra – Richard Strauss in interpretarea Filarmonicii din Viena, sub bagheta unui exceptional dirijor : Herbert Von Karajan
Dunarea albastra - Johann Strauss jr in interpretarea Filarmonicii din Berlinul Occidental la pupitru tot Herbert Von Karajan.
Soylent Green ( 1973 )
Cu un an inainte de lansarea filmului, Clubul de la Roma scotea raportul "Limitele Creşterii", in care membrii clubului (oameni de ştiinţă foarte cunoscuţi şi apreciaţi, din domenii ştiinţifice diferite, unii cu premiul Nobel în buzunar) aduceau mesajul că lumea se îndreaptă spre dezastru din cauza creşterii necontrolate a populaţiei, expansiunii industriale, declinului de resurse naturale, distrugerii planetei şi în final lipsei mâncării.
Soylent Green este filmul care trateaza cel mai bine Criza mondiala de hrana ce va avea loc in urma epuizarii resurselor si a cresterii necontrolate a populatiei.
Filmul lui Richard Fleischer avandu-l in rolul principal pe Charlton Heston, prezinta viata in New York in anul 2022, cand populatia atinsese un numar de 40 de milioane de locuitori a caror principala hrana era formata din doua produse soylent red si soylent yellow.
In care clasa conducatoare avea acces la hrana normala formata de legume, carne.
Eroul principal, Thorn este detectiv si este implicat in anchetarea asasinarii unuia din actionarii principali ai companiei Soylent. Compania tocmai scosese pe piata un nou produs, "high-energy plankton", numit Soylent green .
Suspiciuni asupra acestui produs, mai ales asupra materiei prime din care este fabricat existau, dar cand si prietenul sau, Sol Roth moare, Thorn se hotaraste sa afle adevarul din spatele noului produs, celebrul Soylent green.
They Live (1988)
Filmul regizat de John Carpenter prezinta o alta realitate a carei importanta este minimalizata, manipularea cu ajutorul mesajelor subliminale in mass media.
John Nada interpretat excelent de Roddy Piper gaseste intamplator o cutie de ochelari de soare, in aparenta, obisnuiti. Numai ca punandu-i la ochi, ajunge sa vada lucruri pe care nu le putea vedea cu ochiul liber.
Parte a populatiei este formata din extraterestrii, reclamele au in spate alte mesaje de supunere, consumul si banul, fiind cea mai importanta prioritate a vietii.
Cand „intrusii” isi dau seama ca au fost descoperiti, incepe o lupta de supravietuire.
The Matrix (1999)
Filmul regizat de Lana si Andy Wachowski avandu-l in distributie pe Keanu Reeves (Neo) si
Laurence Fishburne (Morpheus), prezinta o epoca in care masinile inteligente se afla intr-un razboi cu oamenii, acestia din urma oprind alimentarea masinilor cu energia produsa de soare.
Atunci acestea au gasit o alta sursa de energie: corpul uman.
Masinile au creeat o lume artificiala, iluzorie, Matricea, asemanatoare lumii din anul 1999, in care oamenii sunt creați pentru recoltarea energiei bioelectrice și a căldurii produse de corpurile lor.
In anul cand se petrece actiunea, estimat a fi este 2199, Morpheus și echipajul lui sunt un grup de oameni liberi, care îi deconectează pe ceilalți de la Matrice și îi recrutează pentru a asista în războiul contra mașinilor. Morpheus l-a contactat pe programatorul IT Thomas Anderson(care duce o viață secretă de hacker , sub pseudonimul de "Neo".) deoarece crede că Neo este "Alesul", omul despre care s-a prezis că va pune capăt războiului.
