Un blog despre filme, muzica, arta, sport, un calendar mai altfel, teme care ma intereseaza, rezumand: viata vazuta prin ochii unui om de peste 50 de ani.
Am vazut primele doua sezoane ale serialului, dar banuiesc ca va fi un fel de marirea si decaderea lui… Are de toate : coruptie, presa implicata (si cand este „prea” implicata, data de o parte), crime, culisele alegerilor,
droguri, prostitutie, partea ascunsa a internetului(dark web cu al sau
TOR), actiuni de caritate si culisele caritatii, politica condusa de
marii industriasi, omenia si recunostinta jerfite pe altarul puterii.
Are meritul lui de a fi primul serial difuzat de non-TV network, care
castiga premiul Emmy : Outstanding Directing for a Drama Series.
Totusi parerea mea este ca filme ca All the President’s Men (1976) sau
seriale ca Washington: Behind Closed Doors (1977) nu mai au mari sanse
la premii. Tineretul este mai putin inclinat spre o implicare, asa ca,
oricat de bine ar juca Kevin Spacey, nu vad omai mare recunoastere a
serialului in sezoanele doi sau trei. Poate este de vina si faptul ca nu este difuzat de o televiziune „traditionala”, ci de catre streaming Netflix.
In ceea ce priveste distributia , Francis Underwood este um om dominat
de o ambitie nemasurata, care va dobori tot ce-i sta in cale. In
atingerea scopului propus se va folosi de oameni, se va folosi intrigi
si de santaj, va trada prietenii si aliante. Intr-un fel, Francis
Underwood este o evolutie a lui Roger 'Verbal' Kint, care la randul lui
este o evolutie a lui John Doe. In ceea ce priveste personajul
Claire Underwood, jucat de Robin Wright, este o femeie care ii
organizeaza si disciplineaza viata sotului ei. Este cea care il sustine
in lupta lui pentru putere. Este femeia care a renuntat la maternitate
pentru a sustine ascensiunea ei si in principal a sotului.Este sprijinul lui, stie sau intuieste faptele lui Francis, dar dorinta de putere este primordiala.
Recunoasterea jocului magistral a lui Robin Wright a venit o data cu
castigarea Globului de Aur pentru cea mai buna actrita dintr-un serial
TV (drama) House of Cards.
Cand
m-am apucat sa vad acest film, nu stiam ca Daniel Sánchez Arévalo,este
regizorul. Mai exact ca este acelasi care a regizat si Primos.
Actorul
lui preferat Quim Gutiérrez joaca si aici. Filmul nu este exact
o comedie, ci o lectie de viata. Este povestea a cinci frati, crescuti
de tata (caci mama i-a parasit) la o ferma. Modelul de viata: Seven
Brides for Seven Brothers.
Cand vine ziua in care Efra se insoara, incep
sa apara la lumina , adevaruri nespuse, iubiri tainuite si decizii
amanate. Se sparg case de bani, se citesc mailuri necitite, se anuleaza
nunti si ...Spania castiga campionatul Mondial de fotbal.
Sigur ca vreau
sa-l mai vad o data, ca am sa caut sa vad si Azuloscurocasinegro si
Gordos, iar regizorul Daniel Sánchez Arévalo, a intrat in randul
regizorilor carora am sa le urmaresc proiectele viitoare.
Un film deosebit de sensibil si emotionant, mai ales pentru cei trecuti de prima tinerete.
Si aici, ca si in Amour, este vorba de un cuplu, dar si datele problemei si viziunea regizorala este alta. Marion, interpretata
extraordinar de Vanessa Redgrave, este o femeie plina de viata, care
stie ca va muri, dar asta nu o impiedica sa traiasca la maxim pana in
ultima clipa.
Arthur , ce surpriza sa-l vad Terence Stamp jucand
astfel de rol, este opusul ei, mereu nemultumit de viata, de fiu, de
muzica, de placerea de a te bucura cu riscul de a parea ridicol.
Mie
mi-a placut filmul, nu are vioiciune, dar ce frumos este sa vezi oameni
care se bucura de viata, chiar daca pentru asta trebuie sa cante despre
sex sau sa danseze dansul robotilor.
IN OPINIA MEA ... FILME DE NOTA 10 ! Crash (2004)
Un film care mi-a placut tot, de la cap coada.
Poate sunt situatiile descrise si in Dangerous Minds , doar ca acolo
erau in faza in care, fiecare grup isi apara interesele, membrii, si
cultiva in tineret …URA. Negrii se
considera persecutati de albi, dar ii desconsidera la randul lor, pe
mexicani si pe asiatici. Mexicanii se cred superiori asiaticilor, iar
albii…nu prea sunt convinsi de chestia cu egalitatea, prejudecatile
Secesiunii nu se sterg asa usor, mai ales cand sunt alimentate.
Un film sensibil la modul firesc, adica nu s-a pedalat pe coarda sensibilismului.
Un politist cam rasist, care nu ezita sa scoata dintr-o masina care sta
sa explodeze, o americanca cam afro. Un altul, care ucide din frica si
prejudecata. Scena cu asiaticii eliberati din duba, uitandu-se cu
ochii uimiti la peste, televizoare, la…AMERICA, este poate egalata de
actorii lui Elia Kazan la vederea statuii Libertatii din America,
America. Si in final, melodia celor de la Stereophonics - Maybe tomorrow I wanna breeze and an open mind I wanna swim in the ocean Wanna take my time for me All me So maybe tomorrow I'll find my way home So maybe tomorrow I'll find my way home
Filmul este o parodie, partial reusita, a unor filme spaniole, dar si straine. Spanish movie nu face referiri strict la filme,ci si la atmosfera unor regizori. Astfel Volver si Los Otros sunt de baza, dar apare si parodierea
personajului principal din Mar Adentro. De fapt nu a personajului Ramón
Sampedro, cat a lui Javier Bardem. Caci Pedro cel „dinainte ” seamana
cu Anton Chigurh din No Country for Old Men a fratilor Coen si merge
printr-un oras pustiu, ca orasul din filmul lui Amenábar, Abre los ojos! Ramira din Spanish movie , este o Rosa din Mar adentro „altoita” pe personajul Raimunda din Volver. Cat despre Volver, parodia este absoluta. Sotul Ramirei este bagat in
frigider,in lipsa de lada frigorifica, Augustina nu numai ca fumeaza
marijuana, (are o plantatie intreaga , in curtea interioara) dar,
prizeaza droguri si are si o punga din care „trage”. Aluzii la filmele lui Almodóvar si a personajelor ( homosexuali si transexuali) ce abunda in filmele regizorului spaniol.
Faunul din , El laberinto del fauno, este un faun cu amnezie, iar zana
are soarta asemanatoare cu zana inchisa de Hook, din filmul lui
Spielberg. Parodiate sunt si filmele El Orfanato si Alatriste.
Dar cum spaniolii nu au experienta parodiilor, unele personaje sunt
ingrosate cam mult si lipseste coeziunea care sa dea unitate filmului.
Primul rol in care am vazut-o, Bellatrix Lestrange in Harry Potter.
Poate de aici identificarea ei cu goticul, lucru intarit- de altfel- de rolul Marla Singer, din Fight Club. Dar mi-a infirmat supozitia cu rolurile din The King's Speech si Conversations with Other Women. Cel putin ultimul fiind o lectie de actorie.
Imi place de ea, stie sa-si exploateze la maximum talentul, indiferent ca este vorba de roluri de intindere sau doar episodice.
Dedublarea
personalitatii, instinctul distructiv ca remediu pentru viata anosta,
refularea prin forta fizica. Operatiunea Haos, fictiune, sau proiect in
curs de indeplinire?
Membrii “clubului” omniprezenti in toate structurile, de la simpli barmani la ofiteri de politie.
Starea de nemultumire, de lancezeala, de dorinta de actiune,
instinctuala la barbati, creaza aderarea la o organizatie de tip
militar, aproape perfecta. Tot atatea teme abordate de film. Trioul : Pitt, Norton si Bonham Carter, fara greseala.
Filmul analizeaza probleme prea grave si prea sensibile pentru a fi premiate. Premierea insemna recunoasterea starii de fapt prezentata in film, ori asa ceva este inadmisibil pentru o institutie serioasa.
Este ceva mai rau, ca ex logodnicul sa se
casatoreasca si sa te invite la nunta? Da, sa ti se intample asta de
trei ori intr-o luna. Asta pateste Ruth, o cercetatoare de succes,care este invitata la nuntile celor 3 ex in aceeasi luna, iar ea are un mare defect, nu poate spune: NU!
Asa ca, un fost surfist, un fost, care intre timp si-a schimbat sexul
si este o EA, si ultimul care i-a reprosat ca nu a avut mai multa
initiativa …la pat, toti ii trimit invitatii la nuntile lor.
Asa ca, un fost surfist, un fost, care intre timp si-a schimbat sexul
si este o EA, si ultimul care i-a reprosat ca nu a avut mai multa
initiativa …la pat, toti ii trimit invitatii la nuntile lor. Cred ca este la ora actuala, cea mai buna actrita de comedie din Spania, dupa Penélope Cruz. Inma Cuesta, pe care o apreciez atat ca artista cat si cum canta, face un rol grozav.
Emma Thompson 15 Aprilie 1959, Paddington,
Marea Britanie, este o actriță britanică de film laureată a două premii
Oscar. Este de asemenea scenarist și comediant Mi-e asa de draga! de la Sybill Trelawney (Harry
Potter), la Kate Walker ( Last Chance Harvey); de la Nanny McPhee. la
Karen ( Love Actually), peste tot a dat masura talentului sau. O actrita
de 10!
Cred ca
de vina este teoria Shumann, de tineretul nu mai are rabdare sa vada
filmele vechi (in afara faptului ca unele sunt alb/negru si bineinteles
nu sunt 3D) Actiunea se deruleaza prea incet, pentru ei. Ca sa
intre in subiect, fie ca este vorba de dragoste, spionaj, de trecut in
cealalta banda, toate au nevoie de o introducere, cer un pic de timp
si... ziua nu mai are 24 de ore, are 16 si ceva. Asta cred ca este
explicatia pentru care un film bun ca To Have and Have Not, o ecranizare
nu tocmai conforma scrierii lui Hemingway, are asa putine vizionari. Sa mai spun ca nota de pe IMDb este 8, iar cea de pe Rotten Tomatoes e 10?! Nu il consider de 10, dar este un film ce merita vazut.
Cuplul Humphrey Bogart, Lauren Bacall este fantastic, iar dupa ce o
vezi pe ea, iti dai seama de ce seducatorul Bogard si-a lasat a treia
sotie, si la 46 de ani a cerut-o de sotie, pe tanara de 21 de ani.
Este ca in Experimentul Philadelphia, dar variabila nu este spatiul, ci timpul. Explicatiile date nu stiu cat sunt de puerile sau nu, caci nu ma pricep
la asa ceva, dar am citit carti in genul celei lui Dan Apostol
”Deocamdata enigme” si mi-a placut
teribil serialul Quantum Leap, in care Al Calavicci si Sam Beckett cu
asta se ocupau, se intorceau in trecut ca sa „repare” niste erori. Este
un Minority Report, fara izul acela de SF. Inedita mi s-a parut
prezenta lui James Caviezel – dupa ce l-am vazut de curand in The Thin
Red Line, acum trecand de partea cealalta a baricadei- Cat despre jocul lui Denzel Washington, as fi subiectiva, este unul din actorii mei preferati. Iar sfarsitul…daca nu ar fi fost aproape hapy end…viata nu ar mai merita sa fie traita.
The Thin Red Line (1998) Regizor: Terrence Malick Genul: Razboi / Drama / Actiune
Este razboiul vazut dintr-o alta perspectiva, cea a gandurilor si
amintirilor celor care participa la el. Ganduri pe care nu au curajul sa
le rosteasca, amintiri care-i coplesesc. Iadul razboiului fata de paradisul in care traia Witt.
Actorii, in majoritate, au roluri de scurta intindere - idee preluata
de la The Longest Day. Din multitudinea de vedete se desprind: Nick
Nolte cu o prestatie actoriceasca deosebita si Sean Penn care face
foarte veridica " transformarea" personajului lui. Oricum ar fi, filmul
nu avea sanse la vreun premiu al Academiei.
Saving Private Ryan
prezinta participarea americanilor la cel de-al Doilea Razboi Mondial,
razboi ce trebuia castigat, oricare ar fi fost numarul mortilor. The
Thin Red Line prezinta participarea la un razboi, criticat de o parte
insemnata a opiniei publice americane, un film care prezinta frica,
panica, oboseala, epuizarea Armatei americane. Si aceasta imagine nu
poate fi premiata.
Iubesc cartea Ilenei Vulpescu, am copiat citate din ea, si m-am gandit ca
azi, de ziua ei, a autoarei, sa scriu un blog cu citatele mele preferate din
carte:
O partedin om se conjuga cu verbul “a avea “ ,
cealaltaparte se conjuga cu verbul “a fi “ , important este ca partea lui “a avea “sa fie macar egala cu cea a lui “ a fii “ . Cei pentru care a fi atarna mai mult decat a avea , sunt cei care traiesc pentru a
stii , pentru a afla ; ceilalti sunt robii obiectelor , robii strict ai
materiei. Orizontul lor este marginit de obiecte ca de un parapet. Ei sufera de
o incurabila oribire spirituala
Marii artisti fac opere pentru toata lumea. Sunt diferite nivelele de
intelegere ale unei opere, mai ales in literatura. Daca primul nivel nu este
accesibil unui numar foarte mare de oameni, cred ca opera nu si-a atins scopul.
In orice caz, daca printre medici ar exista milionari, sa stii ca –mi sunt
oricum mai dragi decat responsabilii milionari.
In milionul doctorului, vad cadavrele pe care le-a disecat, noptile pe care
nu le-a dormit, sufletul care i-a stat la gura ca atatia pacienti sa nu si-l
dea pe al lor, un efort neincetat de a invata, de a aplica o munca in care se
macina trupul si sufletul si care acopera pe drept o parte din milionul acela.
Infrangerea definitiva a Romei avea sa vina insa
din alta parte, dintr-o provincie cat un varf de ac, din Asia Minor. In ziua
cand Pontius pilat- din ipocrizia invadatorului de a da, din cand in cand,
celei invadate iluzia libertatii, in lucruri cu totul marunte, lasa sa fie
trimis la moarte, in locul unui talhar, un om care n-avea alta vina decat
delictul de opinie fata de propria lege, Pontius Pilat, spalandu-se inutil pe
maini, semna capitularea Romei.
Imperiul capitula in fata unui nevinovat ucis
pentru delict de opinie fata de legea neamului sau, nevinovat ce devenea
martirul spre a carui cruce avea sa-si indrepte privirea intregul imperiu, la a
carui picioare, batute in cuie, avea sa se prosterne secole de-a randul o lume
intreaga. Refuzand sa se asimileze romanilor, Ideea era desfiintata, poporul ei
era condamnatla plegrinare. Iudeea era infranta teritorial. Ea incepea din acel
moment sa scrie un nou testamenteretic fata de dogma, testamentul lumii
non-iudaice. La Roma, care o infransese teritorial,
cel mai mare monument al noii legi avea sa proclame patron al romanitatii un
pescar iudeu, ucenic al Profetului ucis,
apostolul Petru. In ziua cand crestinismul este recunoscut ca religie de stat a
Imperiului, Roma este definitiv infranta de marunta provincie din Asia Minor. Bazilica
Sfantul Petru se-nalta in numele noii legi, ca un imens gest de penitenta fata
de vechea lege, al carui templu din Ierusalim, fusese facut scrum de Titus.
de cate ori ma vedea posomorata, mama-mi punea
mana pe frunte si-mi spunea doua versuri populare : "Si de suparare multa, mi-a cazut lumea urata" si numaidecat
dadea drumul pickup-ului , si inclinandu-se ma intreba: - Ce doreste
domnisoara pentru refacerea moralului: Bach , Beethoven , Vivaldi ? Cand ni se intuneca sufletul , trebuie sa-i aprindem o lumina. Milioane de
ani , miliarde, s-a zbatut natura pana izbuteasca sa dea lumini: Bach,
Beethoven, Michelangelo, Eminescu, Luchian. Natura a scos din bezna aceste
stele de marimea intai, pentru a reabilita oricand ideea de OM. Si Attila si
Hitler si altii ca ei - au apartinut si apartin speciei umane, zonei de umbra
a speciei. Cand te simti lovit, apasat de viata, trebuie -mai ales
atunci- sa-ti indrepti ochii spre zona solara a speciei, sa asculti muzica, sa
recitesti o poezie, sa te uiti la un tablou. Dintr-o data simti cum de la
nivelul ramei, fiinta ta se ridica pe verticala piscului.
Si ti
se pare foarte important sa ai copii? -La fel de important ca si
profesia. Trebuie sa-ti castigi painea si sa ai niste fiinte pentru care sa
merite sa traiesti. - Si daca nu ai asemenea fiinte crezi ca nu merita
sa traiesti? -Ba da! Cred insa ca un
om merita sa cunoasca toate experientele firesti pe care le ofera viata. Asa
cred eu! Vedeti eu ma pregatesc pentru o viata ...o viata nespectaculoasa, in
care am asa fac lucruri obisnuite. Pentru o viata obisnuita, familia este
obligatorie. Si apoi un copil orfan tanjeste dupa o familie, cred ca de fapt aici
porneste totul. In zilele obisnuite, umbli la scoala, ori la slujba si vremea
trece cu lucruri importante sau mai putin importante. Dar mai vin si niste
sarbatori. Abia atunci, daca nu ai familie te simti IZOLAT. Izolat, exclus. Nu e
nici o placere sa stii ca niste familisti refuza invitatiile de dragul tau, ca
tu sa nu-ti petreci sarbatorile singur. Nu e nici o placere sa te simti un
balast in sufletul unor oameni cumsecade si nici sa te vezi doar cu celibatari, cu oameni divortati, sau cu vaduvi.
Cand smulgi o radacina nu se
poate sa nu scoti si pamant cu ea. O data cu cei pe care-i alungi din inima
ta, azvarli si bucati vii din tine, care inca palpita de durere.
Pentru mine clandestinitatea e
ceva degradant.
Draga domnule, ce sa-i faci,
asa e-n viata, ca-n romane!
De cate ori auzea de o femeie
care si-a lasat barbatul pentru altul, mama intreba, s-a dus dupa ala sau a
fugit de asta?
Cand vine cate o zi mare, cand
vrand nevrand iti faci bilantul vietii, vezi cati de multi au plecat din viata
ta. Unii s-au dus, s-au mutatde la noi, pe altii i-am dat noi afara din viata
noastra. La cei daintai te gandesti cu parere de rau, dar si cu impacare, ca-n
fata inexorabilului, la ceilalti, cu amaraciune, ca n-au stiut sa-si pastreze
locul in inima care-i primise.
Lectia ta, pe care as numi-o “taiat
necesar de aripi”
“Astept invierea mortilor si
viata veacului ce va sa vie” nu cunosc o expresie mai laica a optimismului
decat acest cuvant evanghelic
Povestea unei vieti, oricare ar
fi aceasta viata, e povestea unui esec.
De
altfel nu iubesti cu adevarat decat pe cine respecti
Doamna
doctor Hangan, apartin unei generatii pentru care culcatul –iarta-ma – era un
act final si semnificativ in relatia afectiva dintre doi oameni. Acum a devenit
o eventuala premisa a unor si mai eventuale sentimente.
Daca
cineva a facut inaintea mea o observatie, a formulat-o mai bine decat as putea
s-o formulez eu, cred ca este preferabil sa-l citez pe acel cineva, mai ales
cand peel, il stie toata lumea.
O vreme, cat o sa va iubiti, tu ai sa uiti ca el a fost strungar si el are sa uite ca tu esti intelectuala. pe orizontala se uita multe lucruri. dar oamenii mai stau si pe verticala. Si n-are sa treaca multa vreme, si-n timp ce tovarasul Vasile Volintiru are sa uite, probabil, mai departe ca tu esti intelectuala, tu ai sa-ti aduci aminte tot mai des ca el NU este intelectual.
Daniel Serban are o vorba "amorul si gripa se trateaza cu patul"
Inca nu am ajuns sensibil la genul "saptesprezece- optsprezece ani" pe care-l numesc : lastunii impotentei
Oricata pasiune ar exista intre un barbat si o femeie, udecata iti situeaza
partenerul, la un moment dat, numai la verticala. Acest moment nu poate fi
evitat.Nici pasiunea cea mai mare nu
absolva pe nimeni de aceasta pozitie esential umana. Nu-ti poti inchipui cum se
sterg din tine senzatiile... E de necrezut cum uita trupul. Ceea ce-ti ramane
dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate. Gandirea lui, cuvintele, gesturile.
Orizontalitatea erotica este cel mai perisabil element al unei legaturi. Ai sa
vezi intr-o zi ca numai spiritualitatea ramane dintr-o iubire. Ne samintim dupa
ani si ani, gandurile despre cineva iubit, cu tot mecanismul care le-a
declansat, in timp ce ne este imposibil sa retinem o senzatie, una singura, sau
vibratia ei.
Un film care m-a
facut sa ma gandesc daca este bine sau rau ceea ce a facut Sister Aloysius Beauvier ?
Si imi vine in minte un alt film, 12 oameni furiosi (12Angry Men) , acolo nefiind siguri
de vinovatia baiatului, il declara nevinovat. Aici nefiind sigura de vinovatia lui
Father Brendan Flynn, totusi Sister Aloysius Beauvier , il „condamna”.
Poate ca Sister Aloysius Beauvier este un soi de Jorge de Burgos din Numele
trandafirului.
Nu accepta schimbarea.
Nu suporta pix-ul pentru ca omoara
caligrafia, nu suporta tranzistorul, dar apoi il foloseste sa asculte stirile,
nu suporta dulciurile.
Poate ca a pornit cu o parere preconceputa despre Father Brendan Flynn, faptul ca a schimbat cateva
parohii intr-un timp relativ scurt, i-a dat de inteles ca este ceva in neregula
cu el, nu stie ce, dar crede ca este vorba de pedofilie, asa ca hotaraste sa
faca tot ce ii este cu putinta ca sa-i salveze pe baietii din scoala de asa
ceva.
Are dreptate Sister James: You just don't like him! You don't
like it that he uses a ballpoint pen. You don't like it that he takes 3 lumps
of sugar in his tea. You don't like it that he likes Frosty the Snowman and you
are letting that convince you?
La ce nu s-a asteptat, este ceea ce i-a spus mama lui Donald.
Mama care il accepta asa cum este, in timp ce tatal nu poate
accepta, si daca ar sti cu siguranta, l-ar omorai in bataie.
Intransigenta ei poate este de neacceptat, dar pentru a-si
salva elevii…
Un serial care m-a captivat de la primul
episod si pana la al optulea ( sfarsitul primului sezon)
Episoadele au la
baza scenariul lui Nic Pizzolatto si beneficiaza de regia lui Cary
Joji Fukunaga.
Actiuneaseriei se
petrece in statul Louisiana, in trei perioade de timp 1995,
2002 si 2012 si ii are ca principali protagonisti pe detectivii Martin Eric
"Marty" Hart si Rustin Spencer "Rust" Cohle, interpretati
extraordinar de Woody Harrelson si Matthew McConaughey.
Povestea incepe in
anul 1995 cand cei doi detectivi, ce lucreaza in cadrul brigazii de
Omuciderisunt solicitati de
serifuldin Vermilion Parish, pentru a
cerceta cadavrul unei femei gasite inafara localitatii Erath.
La fata locului cei doi gasesccadavrul unei prostituate Dora Kelly Lange, intr-o adevarata punere in scena, ce aduna la
un loc elemente crestine, voodo, vrajitoria sisimboluri sataniste.
Toate aceste amanunte si meticulozitatea cu care a fost
aranjat decorul in care a fost gasit cadavrul, ii dau de inteles lui Rust ca
este vorba de un asasin in seriecare
priveste aceste asasinate ca pe un ritual cu influente religioase.
Chiar daca la inceputMarty nu este convins de cele spuse de Rust,cercetarile viitoare si dovezile pe care le
vor gasi il vor convinge.
Cand in timp se face si conexiunea dintre prostituata ucisa
si fetita disparutacu mai multi ani
inainte, a carei cercetare a incetat, pentru ca politia din acea vreme, a
hotarat oprirea cazului, suspiciunile celor doi detectivi se amplifica.
In cursul celor opt episoade suntem purtati inainte si
inapoi in timp, in 1995 cand s-a descoperit cadavrul, in 2002 cand Rust in urma
unei certe violente cu Marty isi da demisia din politie si in 2012 cand alti
doi detectivi, Maynard Gilbough si Thomas Papania, ii interogheaza separat pe
Marty si Rust pentru a afla ce s-a intamplat exact de la executareacriminalului si pana in prezent, de ce s-au
despartit, ce au facut de atunci. Toate acesteadatorita faptului ca a aparut o noua victima
cu alceleasi caracteristici si „punere in scena” ca siDora Lange.
Gilbough siPapania
incearca sa insinueze ca Rusteste vinovatul, deoarece a fost vazut in
preajma locului unde s-a petrecut crima si datorita faptului ca era mai ciudat
decat ceilalti, nu avea prieteni, era persona non grata pentru superiori si nu
il impresionau functiile nici cele din lumea bisericii, nici cele din politica.
Marty refuza sa intre in jocul propus de cei
doi detectivi si in ciuda divergentelor avute in trecut cu Rust, el il
apreciaza profesional.
Fiecare episod
are un titlupropriu ce caracterizeaza succint actiunea respectivului episod.
1 "The
Long Bright Dark"
2 "Seeing Things"
3 "The Locked Room"
4 "Who Goes There"
5 "The Secret Fate of All Life"
6 "Haunted Houses"
7 "After You've Gone"
8 "Form and Void"
Sfarsitul ultimului episod neexplicand si neelucidand toate misterele, lasa loc pentru continuarea ideii din prima serie, sau inceperea unei alteia noi.
S-a facut o asociere cu un alt serial de succes al anilor ’90, Twin Peaks. Eu l-as asemana si cu The X-Files, prin misterul cu care ramane invaluit filmul, chiar in urma rezolvarii cazului. scenaristul a lasat o cale pentru a continua, daca se vrea, misterul primului sezon.
Acest serial, aceste 8 episoade, sunt atat de „condensate”
, ca imagine simbolistica, mister, suspans, incat am avut nevoie sa iau pauze
…de respiratie, de revenire la realitate. Aveam aceeasi senzatie pe care o ai
cand inoti sub apa si ai nevoie sa iesi la suprafata ca sa respiri. Aveam nevoie de pauza pentru a asimila ceea ce vazusem.
I s-a reprosat tenta deprimanta , data de ideile lui Rush. Nu cred ca este fondata aceasta acuzatie, viziunea pesimista a vietii, pe care o are detectivul jucat de McConaughey, este justificata de viata dusa de el, de loviturile date de viata.
De altfel titlul primului episod este explicat de catre detectivul care si-a pierdut copilul, in ultimul episod, iar explicatia il umanizeaza, emotionand spectatorul.
Pe langa scenariu, regie, decoruri si tot restul, m-au impresionat amandoi
actorii.
Woody Harrelson, ce diferenta de la White Men Can't Jump la acest film.
Actorul este diferit si de recentul Now You See Me, poate are cate ceva din
personajul Stan Lloyd in After the Sunset .
Cat despre McConaughey, nu inceteaza sa ma surprinda (placut). Rust Cohle este
diferit de tot ce am vazut la el, pana acum. Este diferit si in cadrul seriei. Nu ma refer la aspectul fizic, ci la gestica, la atitudine.
Altfel este Rusty din 95 care s-a lasat de bautura si altfel este Rusty cel cu plete si mustata din 2012, care a inceput sa bea si sa ia droguri.
Imi pare bine ca urmatorul sezon are alti actori, poate si alt regizor si scenarist.
Nu cred ca se facea sa mearga ei mai departe, este alta poveste a altor doi
parteneri.
Sunt numeroase speculatii in ceea ce priveste distributia. Ca unul din cei doi va fi Brad Pitt, ca vor fi doua femei. Ar fi fost interesant daca ar fi fost reluat tandemul Morgan Freeman, Brad Pitt, dar au trecut multi prea multi ani de la Se7ven. Mi-ar place si un tandem Kevin Spacey si Denzel Washington, sau Leonardo DiCaprio si Matt Damon.
Nu in ultimul rand vreau sa amintesc coloana sonora, excelenta, care
subliniaza ideea narativa a acestor opt episoade. Logic ar fi, ca sezonul doi, sa
aiba alta tema muzicala.
Batranetea nu
este numai o chestiune de fizic, ci si una de psihic.
Batranetea este o
chestiune de atitudine.
Cand incepi sa
nu-ti mai faci planuri, inseamna ca esti batran.
Lanoi batranii sunt buni, pentru a creste
nepoti. Nu vreau sa neg aceasta menire, mai ales ca si eu am sa am parte –
poate- de asa ceva.
Dar...cand incepi
sa-ti planificiviata, cand nu mai
esticapabil sa o lasi sa te
surprinda...
Stiu ca motivatia
este saracia, lipsa de bani.Insa tot
raman la parerea ca este o problema de atitudine.
Eu cred ca
trebuie sa accepti noul, nu neaparat ca o cronologie, ci ca noutate.
Pe mine ma bucura
orice noutate si ma simt binecuvantataca am reusit sa traiesc si sa aflu si acel lucrunou.
Ideea
canadienilor de a fixa leagane, este minunata. Mai minunata este insa posibilitatea sa te dai in
ele la orice varsta, fara ca cineva sa vina si sa-ti spuna “stai cuminte, cum
sa faci tu asa ceva? Esti om serios, nu
vezi cati ani ai?! ”
Mersul, cand ai
posibilitati financiare, la o sala de fitness, la 50-60 de ani, este considerata
o cochetarie, imediat esti relationat cu un partener/ partenera mai tanar. se pare ca japonezii nu au aceleasi prejudecati.
Mersul sa –ti bei
cafeaua de dimineata “in targ”, la peste 50 de ani, iese din discutie, in timp
ce, in N Italiei se fac abonamente saptamanale, cu o zi bonus.
Dragii mei colegi
de varsta, lasati viata sa va mai surprinda, bucurati-va de orice nimic.
Recomand cu
caldura vizionarea unui film Song for
Marion, avandu-i in distributie pe extraordinarii Terence
Stamp siVanessa Redgrave
Este o lectie de ceea ce inseamna atitudine pozitiva, chiar in cazul unei morti iminente.
Mi se pare un
viorist de caffe concert, mai rau! Cred ca sub arcusul sau si in interpretarea orchestrei sale, muzica clasica se vulgarizeaza! Devine o clasica in interpretarea unui lautar cu fasoane de violonist.
Un lautar cu
pretentii de cult
Poate ca unii ii
atribuie meritul ca a facut mai accesibile piese de muzica clasica, dar… nu va iluzionati, nu canta piese complicate. Doar cele "cu carlig" la public. De exemplu Dimitri Shostakovich, jazz suita nr 2.
Diferenta in interpretarea aceleiasi piese. O orchestra simfonica si ...lautarul, populistul Rieu.
si
Introducerea saxofonului o vulgarizeaza, se vroia o Lily was here?
Parca as asista la o seara de dans muncitoreasca.
L-as compara cu orchestrele James Last, Franck Pourcel, sau Ray Conniff, dar ...pentru numele lui Dumnezeu, sa nu mai cante muzica clasica. Nici macar cele mai usoare piese.
Sa se mentina in zona lui Ai se eu te Pego!
Este un fel de
Ionel Budisteanu, dar nu de muzica populara olandeza, nu! De muzica de"consum".
Se adreseaza unui
anumit segment de public. Acel public cu ifose de
cultura muzicala, dar care nu are insa rabdare sa asculte un concert de muzica
clasica.
Daca vreau sa aud
vioara ascult inregistrarile clasicilor Yehudi Menhuin, David Oistrakh, Fritz Kreisler, Giuseppe Tartini, Jascha
Heifetz, Itzhak
Perlman , Issac Stern,sau ii ascult pe contemporanii Joshua Bell, Hilary
Hahn sau David Garrett.
Pentru edificare...
Ave Maria in interpretarea lui Rieu ( unde pianul acopera in general vioara)
As vrea sa vorbesc despre niste filme de animatie mai altfel, mai putin pentru copii, sau in nici un caz pentru copii de acum. Eu le consider atat de
fermecatoare! Aceste filme au marcat trecerea, multora de varsta mea, de la copilarie la
maturitate. Iar muzica... este grozava. In ordine cronologica Gay Purr-ee (1962) Sau cum a fost difuzat la noi, Parisul vesel, este povestea unui motan galben, Jaone Tom, ce traieste linistit la tara, in Provence, impreuna cu prietenul sau Robespierre. Jaone Tom este indragostit de frumoasa pisicuta Mewsette, insa ea tanjeste dupa altceva, vrea sa cunoasca viata plina de lux si aventura a Parisului. Ajunsa in capitala ea este pacalita de un motan, plin de maniere, viclean si cu ganduri necurate: Meowrice.
Afland drama prin care trece iubita sa, Jaone Tom pleaca spre
Paris impreuna cu Robespierre, sa o salveze pe Mewsette .
Animatia este ca o pictura animata, un amestec de Van Gogh si Toulouse-Lautrec. Daca mai amintesc ca Mewsette este dublata de Judy Garland
Alice in
Wonderland(or What’s a Nice Kid Like You Doing in a Place
Like This)
Alice in Wonderland (or
What’s a Nice Kid Like You Doing in a Place Like This?) este un film de
animatie de o ora, pentru televiziune, creat de Bill Dana (care este si
“vocea“ lui White Knight), si produs de Hanna-Barbera. El a fost difuzat de
ABC network pe 30 martie 1966. Aceasta adaptare a lui Alice's
Adventures in Wonderland difera de celelalte prin modul in care Alice
ajunge in Wonderland, calea de a ajunge aici fiind televizorul. Fred Flintstone si Barney
Rubble apar si ei in acest film, fiind cele doua capete ale aceluias
corp, iar Hedda Hatter (un nou personaj) este replica feminina a
Palarierului cel nebun. Pisica de Chesire care se poate face nevazuta,
ramanand numai zambetul, este fermecatoare si datorita prezentei
artistului care “ ii da viata“ sau voce - Sammy Davis Jr.!
The Point / Oblio-1971 (narator: Ringo Starr / Dustin Hoffman; muzica: Harry
Nilsson; regia: Fred Wolf)
Povestea "din poveste" din lumea actuala, când copiii
sunt mult mai atraşi de poveşti în imagini decât de poveşti în
cuvinte (scrise ori citite), un tată (nostalgic după vremurile de-altă dată, când copiii erau mai docili şi mai ascultători
faţă de părinţi) îi citeşte copilului său, despre Oblio baietelul ce s-a nascut cu un cap rotund, in The Pointed Village,tara unde toti aveau capetele tuguiate.
Drept urmare
este izgonit in Pădurea-fără-rost (The Pointless Forest).
Oblio pleaca la drum impreuna cu cainele sau Arrow.
Drumul pe care il parcurge il invata pe Oblio ca totul are un sens (a point) si deci : you
don't have to have a point to have a point because everyone has some kind of a
point, whether it shows or not. In final Oblio şi Arrow se întorc acasă obosiţi şi, cu siguranţă,
mai înţelepţi.
Vazand de curand filmul The Nut Job, am constatat ca nu mai inteleg evolutia desenelor animate.
Apartin unei generatii pentru care desenele
animate erau o desfatare a ochiului, iar Disney era magicianul de necontestat. Generatii au crescut cu : Mickey Mouse, Donad Duck, Pluto, Goofy, Bamby,
Lady and the Tramp, Thomas
O'Malleysau Duchess .
Un desen, chiar daca la inceput era mai
nereusit, se perfectiona.
Si Walter Lantz isi perfectiona desenele, cel mai bun exemplu Woody Woodpecker. La inceput era uratica si nevrotica pentru ca apoi... sa devina simpatica ciocanitoare iubita de copii.
Cred ca ultimii din generatia desenelor frumoase au fost Joseph Barbera si William Hanna.
De la inegalabilii Tom si Jerry pana la : The Flintstones, The Smurfs, Scooby-Doo, The
Jetsons, Johnny Quest sau Yogi Bear.
Ce s-a intamplat dupa aceea?
Unde a disparut frumusetea? De ce au aparut desenele animate horror?
Nu este vorba de desenele animate destinate si adultilor, sau in primul rand lor, ca Alice in Wonderland (or What’s a Nice Kid Like You Doing in a Place Like This), The Point (Oblio) sau Gay Purr-ee ( Parisul vesel, cum a rulat la noi), despre care voi vorbi alta data.
Este vorba de acele monstruozitati ca :
Cow and Chicken a lui David Feiss ( 1995- 2004)
Ed, Edd si Eddy creat de Danny Antonucci (1999- 2009)
Courage the Cowardly Dog a lui John R. Dilworth
de cand cateii s-au transformat din dragalaseniile lui Disney in monstruozitatea lui Dilworth? Sa fie de vina Tom Holland regizor al filmului Child's Play (1988) creatorul lui Chucky, ca transformat papusile in criminali? ca a pervertit gustul copiilor?
Raman fidela desenelor frumoase, care fac un copil sa viseze frumos si sa se scoale zambind.
