O casă dotată cu toate utilitățile moderne. O casă pe pământ, cu grădină și flori. Cu parcuri. Cu multă verdeață. Cu soare. Un cuib. Un loc liniștit, luminos, confortabil și ieftin. Mai ales, ieftin. Și nu departe, la Cucuieții din Deal, ci aici, în orașul nostru, în București. Ce-și poate dori mai mult un bucureștean cu venituri mici, un muncitor, un tânăr funcționar care trăiește din chirie în chirie? Minunea s-a întâmplat în București în perioada interbelică și poartă numele de Vatra Luminoasă, pe atunci cel mai modern, mai aerisit și mai confortabil cartier din România. Ansamblul de clădiri din Vatra Luminoasă a intrat în istoria arhitecturii pentru elementele sale moderniste, Art Deco. A fost un cartier cu case ieftine, azi este unul dintre cele mai scumpe. Cum a fost clădită Vatra, Grădina Raiului proletar din București.
O gazetă din perioada interbelică scria rândurile de mai jos, care par a fi tipărite ieri. Bucureștenii erau anunțați că Ministerul Muncii, prin Casa Construcțiilor, va da în în folosință alte 200 de alte locuințe ieftine pentru muncitori în cartierul Vatra Luminoasă, locuințe subvenționate de stat. Pentru că, da, proiectul de reformare a locuinței în București venea de la Stat, Statul acela care astăzi doar ia și nu dă nimic în schimb. Administrația, care trebuie implorată să planteze copaci într-un București tot mai poluat și mai neprietenos cu locuitorii săi. Europa se afla în război, în timp ce Bucureștiul construia. Iată ce consemnează ziaristul.
“Cu toată teribila vijelie a evenimentelor internaționale, cu tot crivățul distructiv abătut asupra omenirii, Capitala se întinde”
“O preumblare pe la marginile Capitalei ne-a pus în fața unor aspecte, pe cât de uimitor noui, pe atât de nebănuite. Cu toate ploile din ultimul timp, cu toată teribila vijelie a evenimentelor internaționale, cu tot crivățul distructiv abătut asupra omenirii, – capitala se întinde, clădiri proaspete răsar peste noapte ca din pământ, schele puternice se înalță către cer. E însăși Viața (..) Când în fiecare zi, nu faci altceva decât să citești sau să asculți la radio că un nou vas a fost scufundat, că alte avioane s-au prăbușit în flăcări- e liniștitoare priveliștea unui șantier în care forțele omenești nu dărâmă, ci înalță, nu distrug, ci clădesc”.
“Ratele sunt atât de rezonabile și de eșalonate pe termene atât de avantajoase, încât proprietatea casei este oferită muncitorului aproape ca pe un dar”
“Vatra Luminoasă, un cartier în care fiecare muncitor al uzinei, al atelierului sau al biroului va avea cheia casei sale, stăpânirea curții sale cu flori, certitudinea unui cămin al său. –Plătește-mi chiria sau șterge-o din casa mea!. Iată o amabilă invitație, pe care muncitorii nu o vor mai auzi din momentul intrării în stăpânire a unuia dintre cuiburile de la Vatra Luminoasă. Ratele pe care vor fi obligați să le achite Casei Construcțiilor din Ministerul Muncii sunt atât de rezonabile și de eșalonate pe termene atât de avantajoase, încât proprietatea casei este oferită muncitorului aproape ca pe un dar”.
“Proprietarul poate spune, pe drept cuvânt, că trăiește într-o clădire occidentală”
“N-a fost scăpat, însă, nici amănuntul că printre muncitori sunt și oameni mai nevoiași și mai puțin nevoiași. De aceea și clădirile în curs de executare sunt de trei tipuri, pentru buzunarele și pungile tuturora. Dar nu vom uita să subliniem că până și ultimul tip de casă pentru muncitori a fost atât de bine chibzuit, încât proprietarul poate spune, pe drept cuvânt, că trăiește într-o clădire occidentală. Cartierul muncitoresc de la Vatra Luminoasă nu va rămâne singurul de acest fel. Campania de construcții muncitorești va fi continuată metodic, după un plan bine chibzuit”.
Proiectul Vatra Luminoasă, opera arhitecților Ioan Hanciu și Neculai Aprihăneanu
Arhitectul Ioan Hanciu a locuit in Cartierul pe care l-a proiectat. Ioan Hanciu a fost Arhitect-Sef al Casei Constructorilor.
În prima jumătate a secolului XX, Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine (1910-1948) și Casa Construcțiilor (1930-1949) au construit cartiere de locuințe sociale în București. Pentru înființarea noului cartier, Casa Construcțiilor a cumpărat de la Așezămintele Vatra Luminoasă un teren cu o suprafață de cca 15 ha, pe care a început să ridice case pentru muncitori, încă din anul 1934. Locuințe populare, economice, eficiente, confortabile, cu suprafețe desfășurate care variau între 75 de mp și 200 mp. Clădirile aveau o mică grădina și au fost proiectate în stil modernist, cu elemente Art Deco, de tinerii arhitecți Ioan Hanciu și Neculai Aprihăneanu. Vatra Luminoasă a fost ridicată în etape, în mai multe campanii de construcție, cu atenție pentru detalii și cu gândul la nevoile de locuit ale unui simplu om.
“Vatra Luminoasă, modelul orașului-grădină în București, un ideal atins”
Cartierul a fost construit la marginea Bucureștiului între anii 1933-1949 și este astăzi zona protejată, una dintre cele mai scumpe destinații imobiliare din București. De ce? Pentru că are grădini, spații verzi individuale și colective, liniște, intimitate, puțin trafic, străduțe cu clădiri cochete, cu nivel mic de înălțime. “Spațiile sunt protejate astăzi de Institutul Național al Patrimoniului și reprezintă unica realizare de această calitate și anvergură din România interbelică”
“Vatra Luminoasă are o coerență arhitecturală și urbanistică ce rar a mai fost egalată”
“Parcelarea Vatra Luminoasă ne apare astăzi ca un unicat în peisajul arhitectural românesc, ea fiind singurul ansamblu interbelic de mari dimensiuni care a adoptat estetica arhitecturii moderne, cu o coerență arhitecturală și urbanistică ce rar a mai fost egalată la o scară atât de mare la nivelul țesutului rezidențial”
“Încă din prima etapă de edificare a parcelării, tipurile de locuințe proiectate de arhitecți au pus în evidență această nouă estetică -volume simple, în general monobloc, albe, fără accente de culoare și fără jocuri contrastante de material, cu învelitori cu pantă mică, mascate de atice înalte (..) În etapa 1933-1938, Casa Construcțiilor a realizat, prin intermediul Uniunii Generale a Micilor Industriași, 22 de locuințe de tip A, parter și etaj, care aveau 36 mp la sol fiecare și cuprindeau câte trei camere de locuit și dependințe (fiind, în consecință, locuințe populare, destinate în special muncitorilor). Aceste prime clădiri au fost terminate în mai puțin de un an, fiind preluate de beneficiari în luna aprilie a anului 1934”,
Pivniță, spălătorie la subsol, sufragerie, bucătărie și cămară la parter, două dormitoare și o baie la etaj egal CONFORT și locuire civilizată la marginea Bucureștiului interbelic. Și toate au fost posibile pentru că administrația avea proiecte și politici de urbanism și locuire. Poate ca și pentru că Vatra Luminoasă a fost mereu luminoasă cu oamenii săi, cu greu găsești o ruină sau o casă neîngrijită în cartier.
“Fiecărui apartament îi corespunde o zonă de curte individuală, cu număr poștal propriu”
“În aceeași campanie constructivă, demarată în anul 1933, au fost construite și 20 de locuințe de tip B pe străzile Grigore Vasiliu Birlic și Dimitrie Marinescu. Conform proiectului inițial, acestea au 56 de mp la sol și cuprind câte două apartamente -unul la parter și unul la etaj. Parcelele sunt astfel împărțite încât fiecărui apartament să-i corespundă o zonă de curte individuală (cu număr poștal propriu), din care se poate face accesul direct în locuință”,
Încă de la început, Casa Construcțiilor a prevăzut realizarea de dotări urbane în parcelarea Vatra Luminoasă. Conform planului de parcelare din anul 1935, lotizarea urma să fie configurată în jurul unei piețe centrale, înconjurată de clădiri publice, un dispensar în partea de sud, o biserică pe partea de est și o școală pe partea vestică (…) Ultimul lot de construcții a fost înscris în campania de lucru din 1945-1946, fiind prevăzută realizarea a 36 de locuințe unifamiliale pe strada Maior Coravu”.
“Ambele blocuri au fost prevăzute cu boxe individuale pentru fiecare apartament, cu o spălătorie comună la mansardă în fiecare tronson, cărora li se adaugă pivnițe la susbol (și ele distincte pentru fiecare unitate de locuit). În aceste spații de serviciu, locuitorii au improvizat de-a lungul timpului, zone comune pentru desfășurarea activităților gospodărești. În unul dintre tronsoanele de la nr. 55, în spălătorie era montat un alambic, cu care bărbații făceau țuică (din corcodușii plantați tot de ei în curtea din spatele blocului) iar în același loc femeile făceau zacuscă. În pivniță se făcea vin din strugurii proveniți din vițele plantate în curțile comune din fața blocului, iar în zona din spate a fost montată o afumătoare care era utilizată în comun”
Articol Antoaneta Dohotariu Fotografiile sunt din “Locuințe pentru muncitori și funcționari: Casa Construcțiilor și parcelarea Vatra Luminoasă (1930-1949)”, Editura Studio Zona, 2021.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu