Artefacte

Artefacte

 Cupa lui Licurg (rege al Traciei), un potir confecționat prin „nanotehnologie”… în secolul IV

In anii ′50, British Museum a intrat în posesia unui potir confecționat în Antichitatea târzie și numit „Cupa lui Licurg”. Pe străvechiul vas era reprezentată biruința lui Dionysos asupra regelui Licurg din Tracia. Opera anticului meșteșugar are o calitate excepțională. Acest tip de potire se confecționau, de obicei, în secolul IV după Hristos. Cupa lui Licurg este cel mai bine păstrat dintre vasele de acest tip.

Pe lângă estetica sa deosebită, vechiul potir mai prezintă o însușire interesantă. Când lumina cade direct pe suprafața paharului, aceasta capătă o culoare verde, precum jadul. Dar când lumina vine din spate, suprafața acestuia dobândește, ca prin minune, o culoare roșie, rubinie.

La examinarea riguroasă a vasului s-a constatat că sticla din care a fost confecționat cuprinde minuscule particule de aur și de argint, în cantități foarte mici. Respectivele particule au doar 50 de nanometri (1 nanomteru = a miliarda parte dintr-un metru). Cantitățile de aur și de argint sunt atât de mici, încât cercetătorii au crezut că sticla a fost contaminată în mod accidental cu aceste elemente, pe parcursul procesului de fabricație. În știința modernă acest fenomen, prin care se modifică culoarea unei suprafețe, este numit dicroism. Sticla care posedă asemenea proprietăți se numește sticlă dicroică.

Au mai fost descoperite și alte obiecte de sticlă în care aurul și argintul erau prezente în exact aceleași cantități, respectiv 330 părți de argint la un milion și de 40 părți de aur la un milion. Cumva, meșterii sticlari din Roma antică au aflat că atunci când lumina cade direct pe suprafața unui vas de sticlă în care aurul și argintul sunt prezente sub forma unor particule atât de mici (50 nanometri), culoarea acestuia se va schimba, comparativ cu situația în care lumina vine din spatele vasului în cauză.

Pentru a surveni un asemenea fenomen optic, aurul și argintul adăugate în compoziția sticlei trebuie să formeze cristale submicroscopice (cu dimensiuni atât de reduse, încât nu permit folosirea microscopului optic, pentru examinarea lor).

Prin proprietățile optice pe care le prezintă suprafața sa în urma diferitei expuneri la lumină, Cupa lui Licurg reprezintă un specimen ieșit din comun de operă de artă, aflându-se printre cele mai sofisticate obiecte de acest fel, dintre cele confecționate în Antichitate. Rămâne, încă, o enigmă modul în care erau obținute aceste particule și folosite în realizarea unor obiecte precum „Cupa lui Licurg”. Știau anticii mai multe decât ne închipuim noi?

2. Busola

Prima busola a fost realizata in secolul al IV-lea i.Hr. si era facuta din roca magnetica. Chinezii au inventat un astfel de obiect pentru a sti incotro e sudul.

Cele mai vechi busole chinezești probabil că nu au fost inventate pentru navigare, ci pentru a armoniza mediul înconjugător și clădirile, în conformitate cu principiile geometrice ale Feng Shui. Cele mai vechi referințe în legătură cu un dispozitiv magnetic ce era folosit pentru găsirea direcției este întâlnit într-o carte din timpul dinastiei Song care datează undeva între anii 960 și 1279 D.Hr. Cea mai veche înregistrare despre utilizarea efectivă a unui ac magnetizat pentru navigare este găsită în cartea lui Zhu Yu „Pingzhou”, scrisă în 1102. Inventarea busolei a îmbunătățit foarte mult siguranța și eficiența călătoriilor, mai ales a celor pe mare.

Cea mai timpurie referință la un instrument magnetic folosit pentru indicarea direcției se află într-o carte din anii 1040-1044, din timpul dinastiei Song. Însă această primă busolă a fost gândită în așa fel încât să arate Sudul, deoarece pentru chinezi, spre deosebire de occidentali, Sudul este direcția principală. Această invenție de secol XI se baza pe instrumente mai vechi, realizate din roci magnetice, folosite încă din secolul al IV-lea.

Spre sfârșitul secolului al XI-lea, apar în cărți primele referiri la busolele cu ac magnetic. Acestea erau însă diferite de busolele contemporane. Timp de mai multe secole, chinezii au folosit ace magnetice plutind pe apă. Europenii au fost cei care i-au dat busolei forma pe care o cunoaștem astăzi, iar aceasta a pătruns în China abia în secolul al XVI-lea, unde a fost folosită în paralel cu modelul tradițional.

3. Seismograful

Astronomul imperial Chang Heng, tot din timpul dinastiei Han, a gandit primul seismograf din lume, la inceputul secolului al II-lea. Este vorba de un vas din bronz, o opera de arta chiar, care in interior avea un pendul, iar cand acesta era miscat de vibratii mai multe bile cadeau din gurile unor dragoni in cele ale unor broaste, avertizand astfel un seism.

4 Avioanele precolumbiene

În colecția naţională de obiecte de aur a Columbiei există un artefact , descoperit într-un mormânt, împreună cu alte podoabe și obiecte de cult. Având o vechime de 1800 de ani, obiectul nostru a fost numit, pe rând, „fluture”, „pasăre” şi „peşte zburător”, până când arheologul american Ivan T. Sanderson, şocat de asemănarea „păsării-fluture peşte zburător” cu un avion militar modern, cu motoare cu reacţie şi aripi delta, l-a contactat pe J. A. Ulrich, profesor de aerodinamică şi fiost pilot de vânătoare.

In afară de faptul că neobişnuitul artefact columbian posedă părţi care seamănă perfect cu ceea ce azi constructorii de avioane numesc motor, carlingă, ampenaj vertical etc., având absolut aceeaşi dispoziţie ca la avioanele de vânătoare „ultimul răcnet”, profesorul Ulrich a evidenţiat aerodinamica perfectă a obiectului, exact ca a unui avion de vânătoare.

5. Discul ceresc de la Nebra.

Discul de bronz de circa 32 cm diametru, cu o patină verde-albastră și cu incrustații de aur, ar fi fost dezgropat în 1999 în apropiere de orașul Nebra, în statul german Saxonia-Anhalt. La acea vreme a fost considerat unul dintre cele mai spectaculoase artefacte descoperite vreodată.

Gebhard a mai notat că iconografia discului ceresc arată că a fost făcut cel mai probabil în timpul Epocii de Fier, de către oamenii din nordul Germaniei care erau puternic influențați de civilizația celtică din sud.