Triunghiul morții din Marea Neagră

 Triunghiul morții din Marea Neagră ar avea o suprafață de cca. 8-10 km și s-ar deplasa constant dinspre Crimeea spre apele teritoriale românești. În Marea Neagră, de-a lungul timpului, au avut loc dispariții misterioase de nave, avioane și oameni. Întâmplări în această zonă sunt descrise și în unele povestiri rusești din secolele al XIII-lea și al XIV-lea, dar și în mărturii mai recente ale unor martori sau supraviețuitori. Povestirile rusești relatate de martori descriu un fel "vârtej alb" care ducea la fundul mării păsări, nave și mici insule.

Fenomenele sunt puse pe seama anomaliilor magnetice din Marea Neagră. Potrivit lui Emil Străinu, o altă explicație ar fi că în adâncul Mării Negre este un rezervor uriaș de hidrogen sulfurat care formează bule foarte periculoase, inflamabile și toxice. Potrivit ABC News, acumulări de gaze ies la suprafață în Triunghiul Morții ca și în cel al Bermudelor și ard la suprafața apei cu un foc ciudat (ca o gheață care arde).

O poziție a triunghiului morții ar fi în imediata vecinătate a Insulei Șerpilor, la 45 kilometri nord-vest de Sulina.

na din cele mai inexplicabile întâmplări a avut loc cu nava «Amira-1» (Амира-1). Corabia s-a scufundat cu 24 de persoane la bord, dar, nici nava și nici corpuri umane nu au fost găsite la fundul mării.

În mai 1944, în plină zi, nava Țiolkovski (Циолковский) a dispărut la sud de Crimeea (la 70 km în larg). La 5 decembrie 1945, în perioada când 5 bombardiere americane Grumnan TBM-3 Avenger dispăreau în Triunghiului Bermudelor, 5 avioane militare rusești ar fi dispărut în aceeași zi în interiorul Triunghiului Morții aflat atunci lângă Crimeea (la 70 km de țărm).

În 1990, un mic aparat de zbor grecesc a dispărut la 30-40 km de țărmul românesc.

În 1991, au dispărut 80 de oameni care lucrau pe o platformă marină rusească de extracție a petrolului. Platforma comunica zilnic prin stație cu baza de la țărm pentru ca brusc, intr-o zi, tără nici un S.O.S. sau alt avertisment, platforma a rămas mută la toate încercările de stabilire a contactului prin cele de transmisiuni. După câteva ore de apeluri disperate, baza a intrat în panică si a alertat paza de coastă. O escadrilă de avioane militare a făcut o recunoaştere pe suprafaţa mării, deoarece platforma efectiv dispăruse de la locul unde era amplasată. După căutări asidue, ea a fost descoperită la 50 de kilometri mai departe decât locul iniţial de amplasare, plutind în derivă, fără nici o urmă de viată la bord şi fără nici un indiciu care să lămurească misterul dispariţiei echipajului. La debarcarea pe platformă a trupelor militare de cercetare, aceasta arăta de parcă cei 80 de oameni o părăsiseră în grabă, fără să işi ia nici un fel de bagaje, haine sau alte lucruri intime. Hrana se afla pe foc, iar ţigările încă mai fumegau. Totul a rămas fără nici o explicatie. În prezent, datorită interesului deosebit iscat de acest fenomen, în zonă se desfăşoară cercetări oceanografice ale unor instituţii specializate din ţările riverane.

De asemenea, arheologii subacvatici au găsit acolo un avion fantomă de pe vremea fasciștilor, care o lungă perioadă de timp a fost considerat dispărut. Oamenii au putut fi indentificați datorită obiectelor personale care se aflau la bord, cauza catastrofei rămânând până acum o taină.

Un mod de identificare a acestei zone îl constituie urmărirea comportamentului păsărilor care evită permanent locul respectiv, deoarece le dereglează sistemul de orientare, ceea ce le cauzează moartea.

Amintim că presa apărută în luna octombrie 1994 informa pe spaţii largi despre desfăşurarea exerciţiilor navale „Sea Partner 94″, cu participarea a 10 nave militare din Bulgaria, Grecia, Italia, România, Rusia, SUA, Turcia şi Ucraina. Planificate să înceapă la 22 octombrie, exerciţiile au fost amânate cu 24 de ore din cauza condiţiilor meteo nefavorabile. Manevrele au început la 23 octombrie, orele 10, partea română a participat cu distrugătorul „Mărăşeşti”. Exercițiul a continuat şi pe 24 octombrie, tema de luptă fiind executarea de foc cu tunurile de 76 de milimetri asupra unei ţinte lansate de la bordul fregatei americane Doyle, de unde era de fapt condusă aplicaţia. Observarea rezultatelor tragerilor s-a făcut dintr-un elicopter decolat de pe aceeaşi navă Doyle. Fiecare navă trebuia să tragă timp de 8 minute.

Elementul surpriză al întregului exerciţiu este uluitor. Nici unul dintre trăgători nu a lovit ţinta. Mai mult chiar, corveta bulgărească Restelni a executat focul de la o distanţă de trei mile faţă de ţintă. Surpriza a luat proporţii pentru toţi participanţii – desigur, mai puţin pentru cei ce-şi testau mijloacele de contracarare a apărării pasive – atunci când au constatat că, dacă se puteau aştepta la bruiajul radarului de dirijare a focului, nu se putea explica faptul că ţinta nu era nici măcar încadrată „la vedere”.