Cele 5 mari religii si locurile lor sacre

 Cele 5 mari religii si locurile lor sacre

Crestinismul

Creștinismul este una din cele trei religii monoteiste contemporane, alături de iudaism și islam. Considerând împreună catolicii, protestanții și ortodocșii sub eticheta globală de „creștini”, religia acestora este, actualmente, cea mai importantă din punct de vedere numeric cu un număr de 2,4 miliarde de adepți.

Unul din locurile sacre ale Crestinismului este

Mormantul mantuitorului - Ierusalim

Mormântul este profund ancorat în inima orașului Ierusalim. A privi Mormântul, a-l atinge, a păși peste urmele pașilor lui Hristos, toate acestea, după cum se spunea în sec al XI-lea, constituie pentru pelerini gesturi ale mântuirii.

Bazilica Sfântul Petru

Pentru crestinii catolici un alt loc sacru este Bazilica Sfântul Petru (în italiană Basilica di San Pietro) din Roma, ce se găsește în Cetatea Vaticanului, înăuntrul statului pontifical, în monumentala Piazza San Pietro. Edificiul, lung de 186 metri, înălțimea cupolei de 119 metri, și cu o suprafață totală de peste 15.000 m², este cea mai mare biserică din lume.

Islamismul

Islamul este una dintre cele trei mari religii monoteiste ale lumii, alături de creştinism şi iudaism, iar musulmanii reprezintă aproape o pătrime din totalul populaţiei de pe planetă.

Islamul este numele religiei revelate profetului Muhammad (saws), dar în arabă mai înseamnă şi supunere necondiţionată faţă de Allah. Aceasta nu este doar o întâmplare, Allah a transmis oamenilor, prin Coran, această denumire cuprinzătoare şi exactă, făcând astfel legătura dintre conţinutul legii revelate şi denumirea de „islam” cu care a fost denumită această lege.

Mecca, locul nașterii profetului Mahomed, este leagănul islamului. În perioada preislamică (înainte de secolul VII), Mecca era un puternic centru caravanier și comercial, precum și un loc de pelerinaj - la sanctuarul Ka'ba - pentru arabii idolatri care se închinau la pietre. Profetul Muhammad transformă Ka'ba în locul de pelerinaj ritual (hağğ) pentru musulmani.

Totodată Ka'ba este punctul spre care trebuie să-și îndrepte fața orice musulman în timpul rugăciunii (salāt) rituale. Direcția, către Ka'ba numită kibla (ar.: qibla), este marcată în orice moschee printr-o nișă (mihrāb) aflată în peretele opus ușii de la intrare, numit și peretele kibla, către care stau cu fața cei prezenți. Kibla este calculată cu exactitate pentru fiecare loc de rugăciune.

Ka'ba (în arabă înseamnă cub), un monument de formă aproape cubică, de 15 m înălțime și aproape 12 m lâțime, având încastrată în colțul dinspre nord-vest "piatra neagră", este situată în centrul marii moschei, Al-Masğid al-Harām (Preasfânta Moschee) construită din ordinul califul Omar (634-644). Tot în incinta marii moschei se află un alt loc important și anume maqām Ibrāhīm (locul lui Abraham), locul pe care s-a urcat (ar.: qāma "a se ridica", "a se înâlța", de unde maqām "loc de înălțare") Abraham, conform tradiției islamice, pentru a sfărâma idolii ce înconjurau Ka'ba, redând astfel templului puritatea inițială din vremea lui Adam.

Iudaismul

Iudaismul este religia poporului evreu. Preceptele iudaismului au stat la baza religiilor monoteiste creștinism și islam. Termenul iudaism își are originea în numele regatului Iuda, țara tribului Iuda cu capitala la Ierusalim, lăcașul Marelui Templu.

Zidul Plângerii, Zidul de apus sau Kote

se află în Vechiul Oraș al Ierusalimului în partea de vest a Muntelui Templului (pe culmea căruia se află astăzi sanctuarul musulman Haram ash Sharif). El este un vestigiu al zidului antic care înconjura curtea Templului iudeu din Ierusalim, și ,după distrugerea acestuia, este considerat principalul loc sacru al iudaismului. Vreme de secole este un loc de rugăciune și principalul loc de pelerinaj pentru evrei, cea mai veche menționare despre atașamentul evreilor față de zid datând din secolul al IV-lea.

În secolul al XIV-lea, sub stăpânirea musulmană, s-a amenajat în preajma lui un loc de rugăciune pentru evrei, folosit până în zilele noastre. Vreme de sute de ani acesta era o uliță îngustă, având lățimea de circa 3,6 metri și o lungime de 28 metri, aparținând „Cartierului marocan” existent aici din secolul al XII-lea.

Începând cu secolul al XIX-lea au existat mai multe încercări de a cumpăra dreptul de proprietate asupra zidului și a zonei vecine de către mai mulți evrei, dar toate încercările au eșuat din cauza împotrivirii musulmanilor. O dată cu apariția mișcării sioniste la începutul secolului al XX-lea, zidul a devenit un motiv de conflict între comunitatea evreiască și liderii religioși musulmani care erau îngrijorați că zidul va fi folosit pentru revendicările evreiești asupra Muntelui Templului și a sanctuarului islamic construit pe el. În prima jumătate a secolului al XX-lea, mai ales după intensificarea emigrației evreiești spre Palestina, accesul la zid și mai ales condițiile de desfășurare a rugăciunilor evreilor au fost supuse la numeroase restricții din partea autorităților de cult musulmane, proprietare ale locului. Chestiunea Zidului a fost ridicată tot mai des de către liderii mișcării naționaliste arabe palestiniene, mai ales de către Muftiul Ierusalimului, Hadj Amin al Husseini, drept motiv pentru agitarea maselor musulmane împotriva evreilor, suspectați că ar vrea sa distrugă sanctuarul musulman de pe Muntele Templului, pentru a-l înlocui cu un Templu evreiesc.

Creșterea violenței din cauza litigiului zidului a dus la întrunirea unei comisii internaționale în 1930 pentru a determina drepturile și revendicările musulmanilor și evreilor referitoare la zid.

Zidului de apus i se atribuie de către evrei, o mare însemnătate religioasă, națională și istorică, având și valoarea unui memorial național. Loc de rugăciune cotidian, Zidul de apus reunește mari mase de credincioși cu ocazia sărbătorilor cultului mozaic, de asemenea este pentru mulți un loc de celebrare a ceremoniilor de Bar Mitzva. El este și un loc de reculegere pentru înalții oaspeți care vizitează Israelul și un loc de atracție pentru sute de mii de turiști de toate originile și confesiunile. În fața Zidului au loc și ceremonii de jurământ ale soldaților Armatei de apărare a Israelului.

Hinduismul este reprezentat de credința în Brahman, ființă absolută, impersonală, creatoare a Universului. Brahmanul este Sinele suprem. Brahman este mai bine descris ca realitate infinită, omniprezentă, omnipotentă, incorporală, transcedentă, conștiință infinită și fericire infinită. Conform Veda, Brahman există dintotdeauna și va exista în veci. El este în toate lucrurile dar transcende toate lucrurile, el este sursa divină a întregii Vieți. Este absolutul divin: toți zeii religiei hinduse nu sunt decât fațete și încarnări ale lui Brahman. Răspândit astăzi în India, Pakistan, Bangladesh, Sri Lanka, Nepal.

Varanasi

Acesta este unul dintre cele mai vechi orașe din lume, locuite în permanență, și unul dintre cele mai sfinte pentru Hinduism. Pelerinii vin pentru a-și spăla păcatele pe treptele care coboară către râul sfânt, Gange. Despre Varanasi se spune că este un loc de bun augur pentru a trece în neființă deoarece acest loc asigură eliberarea de la ciclul de renaștere.

Majoritatea vizitatorilor sunt de acord că Varanasi este magic, dar nu este un loc recomandat celor slabi de inimă.

Ritualurile intime ale vieții și ale morții au loc în public. Priveliștile, sunetele și mirosurile pot fi intense. Cu toate acestea, așa-numitul Oraș al Luminii se poate dovedi a fi una dintre destinațiile favorite ale aventurierilor și a celor care iubesc obiceiur și tradiții. Plimbarea pe treptele care coboară înspre Gange și pe aleile orașului sau răsăritul văzut dintr-o barcă se pot dovedi a fi amintiri de neuitat.

Budism

Budismul este o religie și o filozofie orientală. Ea își are originea în India în secolul al VI-lea î.e.n. și s-a răspândit într-o mare parte a Asiei Centrale și de Sud-Est. Se bazează pe învățăturile lui Gautama Siddhartha (Buddha Shakyamuni), un gânditor indian care se crede că ar fi trăit între 560 î.e.n și 480 î.e.n.. De-a lungul timpului, budismul a suferit numeroase schimbări, în prezent fiind o religie foarte divizată, fără o limbă sacră comună și fără o dogmă strictă, clar formulată. Răspândit în China, Japonia, Sri Lanka, Coreea, Mongolia, Uniunea Myanmar, Thailanda si Vietnam si Malaezia.

Budismul aparține grupului de religii dharmice alături de hinduism și de jainism, păstrând o puternică influență a elementelor constituente ale acestor două religii. Mai este numit și „Buddha Dharma”, ceea ce înseamnă în limbile sanscrită și pali (limbile textelor antice budiste) „învățăturile Celui Luminat”.

Potala este un palat din orașul Lhasa, Tibet, acum regiune autonomă a Chinei. Palatul este numit după Muntele Potalaka, lăcașul mistic al lui Bodhisattva Avalokiteśvara. Palatul Potala a fost reședința lui Dalai Lama, liderul spiritual al budismului tibetan, până în anul 1959 când a avut loc revolta tibetană, iar Dalai Lama a fugit în Dharamsala, în India.