Etiopia

 Etiopia - Singura ţară ortodoxă din Africa şi singura creştină pe continentul negru

Etiopia este singura țară africană care are ca și religie de stat creștinismul, fiind a doua cea mai mare comunitate ortodoxă după Rusia. De altfel Biserica etiopiană este principala instituție prin care se face alfabetizare, țara fiind una foarte săracă și fără resurse de a susține un sistem national de școli. Cei 45 de milioane de creștini merg zilnic la biserică și în jumătate din zilele unui an țin post.

Tradiţiile acestea legate de Vechiul Testament şi izolarea sa forţată, timp de 16 secole, de celelalte Biserici ortodoxe (cu excepţia Bisericii Copte, care i a numit patriarhul) au făcut ca Biserica Tewahedo să se oprească din evoluţie undeva prin sec. 4. Ea pare a fi astfel veriga de trecere dintre Vechiul Testament şi Noul Testament.

Etiopia este o ţară vizibil săracă, populaţia este (cu excepţia a foarte puţine centre urbane) eminamente rurală, oamenii locuiesc în colibe acoperite cu paie şi işi ară pământul bolovănos cu plugul de lemn, tras de animale; în foarte multe sate nu există reţea de electricitate; autoturisme aproape ca nu sunt în ţară, toată lumea merge pe jos pe drumurile de munte, cu toiagul pe umeri -recuzită obligatorie, ca la ciobanul mioritic. O femeie etiopiancă naşte câte 5 copii, dar speranţa de viaţă este redusă: 49 de ani. Media de alfabetizare din statisticile oficiale este spre 50%.

Educația se face cu ajutorul Bisericii

Dinastiile conducătoare etiopiene au înţeles toate, de a lungul a 16 secole, să păstreze Biserica Ortodoxă Tewahedo Etiopiană în centrul vieţii sociale şi personale. Bisericile si mânăstirile etiopiene au fost secole de a rândul singurele centre de învăţământ, evident religios. În prezent, în Addis Abeba şi în alte centre urbane, s a trecut şi la învăţământul de stat, dar învăţământul bisericesc rămâne totuşi de bază în majoritatea comunităţilor rurale. Copiii merg să înveţe la biserică de pe la 4 5 ani şi până la 8 ani, când pot intra la şcoala de stat.

. Creştinismul e trăit aici în cel mai autentic şi intens mod cu putinţă, la nivel de individ, de familie şi de comunitate, prin acceptarea vieţii amare de zi cu zi ca nevoinţă întru mântuire, ca şi prin păstrarea nealterată, în mod uimitor, a normelor morale şi a ritualurilor primelor comunităţi creştine, aproape ca în Faptele Apostolilor. Etiopienii se descalţă la intrarea în locaşurile de cult, urmând îndemnului lui Dumnezeu către Moise: „Scoate ţi încălţămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este pământ sfânt!” Au 250 de zile de post pe an pentru călugări şi preoţi sau 180 de zile, obligatorii pentru toţi.

Etiopia este „Ţara lui Dumnezeu” şi limba gheez, „limbă a îngerilor”, aşa spun şi azi credincioşii etiopieni. La botezul creştin, fiecărui prunc i se leagă la gât o Cruce pe care nu are voie să o dea jos până în momentul morţii, ea fiind apoi moştenită de către cel mai mic copil al familiei. De asemenea, unii dintre etiopieni au tatuat pe frunte sau la gât crucea.

Creştinismul în această ţară foarte de săracă nu este unul de Duminică sau sărbătoare, ci este viaţă. „Nu lipsi de la Liturghia Euharistică, pentru că ea nu este completă fără tine!” aşa scrie pe faţada fiecărei biserici. Asta înseamnă şi că Sfânta Liturghie nu începe până nu soseşte şi ultimul copil din sat! „Mâţhafă Kâdase” adică „Cartea Liturghiei” indică faptul că Liturghia se desfăşoară până la momentul împărtăşirii clerului. Apoi, preotul pune Sfânta Împărtăşanie într-un săculeţ de piele de capră şi merge să-i împărtăşească pe toţi bolnavii din sat care nu pot veni la Sfânta Liturghie. În tot acest timp, creştinii din biserică rămân pe loc. La întoarcere, preotul continuă slujba şi-i împărtăşeşte pe toţi cei de faţă. Astfel o Liturghie poate ţine chiar şi zece ore, timp în care nimeni nu pleacă acasă!

Sărăcia extremă, foametea, conflictele armate, bolile, fac ravagii în această ţară cu oameni frumoşi şi credincioşi. Pe de altă parte, în ultimii ani, în Etiopia islamul se manifestă violent, existând numeroase atacuri îndreptate asupra comunităţilor creştine. În zonele în care majoritatea este musulmană, creştinii suferă persecuţii severe din partea musulmanilor. În anul 2011, numai într un singur raid, musulmanii extremişti au ars 70 de biserici şi peste 4.000 de creştini au fost nevoiţi să-şi părăsească casele, bisericile şi cimitirele. Creştinii din Etiopia se confruntă cu atacuri teroriste şi convertiri forţate la islamism.

În tot acest context politic şi social, Biserica Etiopiană este o instituţie care a preluat multe din îndatoririle statului. Biserica deţine şcoli confesionale, biblioteci, centre de întrajutorare a persoanelor aflate în dificultate şi instituţii sanitare. După anul 1990 şi căderea regimului comunist Derg, Biserica Etiopiană a fost recunoscută drept biserică naţională. În anul 2013, Biserica avea 15.000 de şcoli confesionale, o sută de şcoli elementare şi zece seminarii.

Respectând vechiul calendar roman, sărbătoarea Naşterii Domnului are loc pe data de 7 ianuarie şi se numeşte Ganna. Deoarece în Etiopia sunt multe influenţe culturale şi un număr de peste 80 de limbi, există multe moduri prin care acest popor celebrează Crăciunul. Din această cauză, nu există o modalitate universală care să fie valabilă în întreaga ţară.

Doar copiii primesc cadouri

Spre deosebire de cum se obişnuieşte în alte ţări, din tradiţiile de Crăciun din Etiopia nu face parte dăruirea cadourilor celor dragi, doar copiii fiind cei care primesc mici atenţii, foarte modeste. De regulă, cadourile pe care le primesc constau într-un articol vestimentar. Încă din ajun de sărbătoare, etiopienii îşi petrec noaptea rugându-se şi cântând pe străzile oraşului.

În prima zi de Crăciun se îmbracă în alb, în haine numite „Shamma” şi merg la slujba de la biserică, care începe la ora 4 dimineaţa.

Preoţii poartă straie albe şi roşii, cu turbane şi umbrele deosebit lucrate. Ceremonia religioasă are o durată de trei ore, iar pe parcursul ei se cântă colinde, bărbaţii şi femeile stând în părţi separate ale bisericii, conform obiceiului.

Masa tradiţionala: friptură picantă de vită sau ţap

După slujbă urmează masa de Crăciun care constă în friptură picantă numită „Zwat”, cu legume, uneori servindu-se şi ouă, iar pe post de farfurie este folosită un fel de pâine, numită „injera”. Din această pâine se face şi lingura pe care ei o folosesc. Pregătirea acestei mese este un obicei foarte important, care începe cu sacrificarea unui ţap sau a unei vite, necesare pregătirii fripturii.

Din tradiţiile Etiopiei de Crăciun fac parte cântecele şi dansurile, care le ocupă toată ziua, petrecută alături de familie şi de cei dragi.

Băieţii, alături de taţii lor, joacă un sport care poartă numele sărbătorii, Ganna. Acesta este asemănător hocheiului, iar drept crosă e folosit un băţ din lemn, alături de o minge, tot din lemn.

Iata cateva aspecte surprinzatoare despre aceasta tara africana inedita:

1.Etiopia este una dintre cele mai vechi natiuni de pe glob, fiind fondata in 980 i.Hr.

2. Numele tarii vine din limba geaca (aitho + ops) si inseamna „fete arse”, vechii greci facand referire la culoarea foarte inchisa a pielii etiopienilor.

3. Etiopia este una dintre singurele doua natiuni ale lumii (cealalta este Rusia) care nu au fost niciodata ocupate de-a lungul istoriei (italienii au incercat sa ocupe Etiopia de doua ori, insa fara succes).

4. Bisericile monolitice de la Lalibela si Parcul National al Muntilor Simien au fost incluse in Patrimoniul Universal UNESCO inca din 1978, anul in care a aparut prima lista oficiala UNESCO, care includea 12 obiective. Astazi, noua situri etiopiene sunt obiective UNESCO.

5. Numarand 106 milioane de locuitori, Etiopia este a doua cea mai populata tara africana, dupa Nigeria (care are 193 de milioane de locuitori).

6. Etiopia este singura tara africana care nu a fost colonizata (desi s-a aflat partial sub dominatia lui Mussolini timp de cinci ani), devenind in perioada coloniala un simbol al independentei africane, iar, mai tarziu, membru fondator al Natiunilor Unite si sediul african pentru numeroase organizatii internationale.

7. Etiopia este singura tara din lume al carei calendar are 13 luni, fiind actualmente cu mai mult de sapte ani in urma calendarului Gregorian. Anul Nou Etiopian este pe 11 septembrie, iar cea de-a XIII-a luna din calendar are doar cinci zile.

8. Timpul este, de asemenea, masurat diferit in Etiopia: ora 12:00 etiopiana fiind, de fapt, ora 6:00; asta deoarece etiopienii considera ca ziua trebuie sa inceapa odata cu zorii.

9. Desi pe teritoriul Etiopiei se vorbesc peste 80 de limbi si dialecte, limba oficiala este amharica. Locuitorii vorbesc preponderent amharica, oromo, engleza si araba. Etiopia are si un alfabet propriu – abugida – care include 209 simboluri.

10. Bisericile de la Lalibela nu au fost construite pe sol, ele au fost sapate in roca vulcanica. Lucratorii care au sapat aceste adevarate minuni aveau credinta ca munca lor este continuata pe timpul noptii de catre ingeri; Lalibela fiind considerata Noul Ierusalim.

11. Etiopienii sustin ca detin Chivotul Legamantului, unde se spune ca se afla Tablele celor 10 Porunci, incredintate de Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai. Chivotul se afla la Axum, in Biserica Sfanta Maria din Sion.

12. Addis Ababa, capitala etiopiana, este situata la 2355 de metri altitudine (cea mai inalta din Africa si a patra ca altitudine din lume). Numele de Addis Ababa inseamna „floare alba”.

13. Etiopia este al cincilea producator de cafea din lume si cel mai mare din Africa. Etiopienii au si o ceremonie traditionala de preparare si servire a cafelei. A refuza o cafea este o ofensa in Etiopia.

Biserica Etiopiană naşte încă martiri. În aprilie 2015, 30 de creştini etiopieni au fost împuşcaţi sau decapitaţi în Libia de Statul Islamic, ca duşmani ai islamului şi „urmaşi ai crucii”.

Un popor sărac material, dar bogat spiritual. O ţară în care ziua naţională este una din cele 30 de sărbători închinate Maicii Domnului, iar icoana Sfântului Gheorghe nu lipseşte din nicio casă creştină etiopiană! La capătul lumii, Etiopia este o insulă de credinţă şi evlavie euharistică. ❖