Arkaim

 Arkaim: Stonehenge-ul Rusiei și un mister al lumii antice

Arkaim, orașul antic construit după forma Caii Lactee •

Arkaim (rusă: Аркаим cu sensul de Arcul) este un sit arheologic situat în stepa din Uralii Meridionali, la 8,2 km nord -nord vest de localitatea Amurskiy și la 2,3 km sud-sud est de satul Alexandrovskiy, în Regiunea Celeabinsk, în nordul frontierei de stat dintre Rusia și Kazahstan.

Site-ul este în general datat ca fiind din secolul al XVII-lea î.Hr. Au fost propuse și date anterioare, până în secolul al XX-lea î.Hr. A fost o așezare a culturii Sivntashta.

A fost descoperit în 1987 de către o echipă de oameni de știință din Celeabinsk care pregăteau zona pentru a fi inundată. Săpăturile au fost conduse de Gennady Zdanovich.

Savanții au identificat structura lui Arkaim atunci când orașele au fost construite „reproducând modelul universului” descris în literatura spirituală antică ariană / iraniană, Vedele și Avesta. Structura constă din trei inele concentrice de ziduri și trei străzi radiale, reflectând orașul regelui Yima descris în Rigveda.

Zidurile de fundație și locuințele celui de-al doilea inel sunt construite după modele asemănătoare zvasticii; același simbol se găsește pe diferite artefacte. Arkaim A fost desemnat ca „altar spiritual "al Rusiei și a devenit un loc sacru pentru Rodnoveria, zoroastrismul și alte mișcări religioase.

La început, rezultatele sale au fost ignorate de autoritățile sovietice, care intenționau să inunde situl, așa cum o făcuseră anterior într-un alt sit arheologic de la Sarkel, dar atenția atrasă, prin știrile descoperirii, a forțat guvernul sovietic să-și revoce planurile.

A fost desemnat drept rezervație culturală în 1991, iar în mai 2005, site-ul a fost vizitat de președintele Vladimir Putin.

Situl a fost protejat de doi ziduri circulare. Era o piață centrală, înconjurată de două cercuri de case separate de o stradă. Așezarea acoperită este de aproximativ 20.000 de metri pătrați (220.000 de metri pătrați). Diametrul peretelui de închidere a fost de 160 m (520 ft). A fost construit din pământ împânzit în rame de lemn și armat cu cărămizi de lut ars, cu o grosime de 4-5 m (13-16 ft) și o înălțime de 5,5 m (18 ft). Unitatea a fost înconjurată de un șanț adânc de 2 m (6 ft 7 in). Există patru intrări în structură prin peretele exterior și interior, cu intrarea principală orientată spre vest. Casele aveau o dimensiune cuprinsă între 110-180 m² (1.200-1.900 de metri pătrați). Inelul exterior al locuințelor (într-un număr de la 39 la 40) cu intrări pe o stradă circulară din centrul așezării. Inelul interior al locuințelor (numerotat 27) aranjat de-a lungul peretelui interior, cu uși către piața centrală care măsoară 25 x 27 metri (82 x 89 picioare). Strada centrală a fost drenată de un canal acoperit. Zdanovici estimează că aproximativ 1.500 - 2.500 de persoane ar fi putut locui în așezare. În jurul zidurilor din Arkaim, erau câmpuri agricole, 130-140 m pe 45 m (430-460 ft pe 150 ft), udate de un sistem de canale și șanțuri. Au fost găsite rămășițe de semințe de mei și orz.

Această misterioasă populație a fost contemporană cu cea babiloniană. Casele erau construite după metode moderne de construcție, iar pereții erau protejați împotriva focului cu materiale ignifuge. Casele erau dotate cu sisteme de aerație, apă potabilă.

Populația a părăsit rapid orașul, după ce i-a dat foc. Nu se cunosc motivele acestei decizii. Vechile documente descriu existența unei civilizații ariene care ar fi populat zona Ural, respectiv, Arkaim. Cei care au vizitat zona, dar și cercetătorii care au studiat-o, susțin că organismul înregistrează modificări de tensiune arterială și de temperatură, schimbări de ritm cardiac.

În cinci minute, temperatura din zona sitului s-a modificat cu 10 grade Celsius. Se spune că există chiar o presiune psihică inexplicabilă, asupra celor care stau mai multe ore în sit.

Arborii din zonă au o formă ciudată, iar în ceea ce privește animalele, acestea s-au îndepărtat de zonă. Zona este asemuită cu Stonehenge, Anglia.

Locuitorii din Celeabinsk susțin că, după anul 1987, agenți KGB s-au deplasat în zonă și au ridicat multe documente și cărți scrise într-o limbă necunoscută.

Dezbaterile s-au redeschis în momentul în care la Arkaim a fost descoperit scheletul unei femei care prezenta un craniu alungit.

Această deformație era curentă în America Latină, unde în perioada copilăriei craniul era înfășurat în bandaje pentru a lua o formă alungită.

Cercetătorii susțin că această practică nu era întâlnită în Europa și consideră ciudată și inexplicabilă descoperirea unui astfel de schelet la Arkaim.