Şuncuiuş Partea I

 Şuncuiuş

Două peşteri aflate la doar un kilometru distanţă una de cealaltă atrag într-o comună din Bihor mai mulţi turişti decât numărul locuitorilor. 5 mii de vizitatori vin anual la Şuncuiuş mai ales pentru Peştera Vântului, cea mai lungă din România, cu galerii care se întind pe mai bine de 47 de kilometri. În apropiere se află Peştera Unguru Mare, în care a fost găsită o necropolă veche de peste două milenii.

Peștera Vântului este cea mai mare peșteră din țară. Descoperită de Bagameri Bela în anul 1957, Peșteră Vântului și-a dobândit renumele de labirintul subteran al României. În anul descoperirii Peșteră Vântului au fost explorați doar 500 metrii, dar la finele anului 1967 lungimea totală a galeriilor cunoscute depășea 15.000 de metri. În 1969 a fost realizată prima hartă color a peșteri la scară 1:500, hartă care acopera deja 15.283 mmetri de galieii. În anul 1972, timp de opt zile Televiziunea Română realizează un documentar despre Peșteră Vântului.

Exprorarile continuă iar în anul 1989, lungimea totală a galeriilor cunoscute și explorate din Peștera Vântului ajunge la peste 40.500 de metrii. Folosind echipamente moderne, în anul 1996 se începe recartarea Peșterii Vântului. Exprorarile continuă, iar la sfârșitul anului 2000 lungima cunoscută a peșterii depășește 47.000 m, dar nu este exclusă identificarea a noi galerii. Peștera Vântului nu este doar cea mai mare peșteră din România ci și una dintre cele mai mari din Europa.

Peștera Vântului se află în Munții Pădurea Craiului, în vecinătatea localității Șuncuiuș. Exact peștera este situată în partea nordică a Munților Pădurea Craiului, în defileul carstic cu același nume. Din punct de vedere hidrografic, peștera aparține bazinului Crișului Repede, este o pesteră calcaroasă în continuă formare, procesele de formare fiind active.

Peștera este amplasată la 50 de kilometri de Oradea și 100 kilometri de Cluj-Napoca, accesul se poate face fie pe drumul asfaltat DJ 764C, fie pe DN 1 (E60)  sau pe calea ferată (stația CFR Șuncuiuș). Intrarea naturală în Peștera Vântului este situată la circa doi kilometri la sud-est de localitatea Șuncuiuș, în versantul stâng al văii Crișului Repede, deasupra izvorului din Poiana Frânturii. Deoarece galeria de acces era foarte strâmtă și greu accesibilă, aceasta a fost blocată și s-a deschis o intare artificială la câțiva zeci de metri distanță.

Peştera Vântului se întinde pe trei etaje, unde pot fi vizitate galerii, sãli și hornuri de forme diverse. Aici se aflã Labirintul Racovițã, considerat cel mai încurcat sector de peșterã din țarã, dar şi Galeria Hipodrom, care are forma unei galerii de metrou. Pentru 6 lei, cât costã un bilet de acces, peştera poate fi vizitatã de turişti cu însoţitor pe o lungime de 800 de metri pe care autoritãţile locale vor sã o amenajeze.

Peștera Vântului are trei sectoare importante: unul foarte interesant și esențial pentru cercetarea științifică, fiind rezervație științifică și închis publicului, un alt sector pentru speoturism, pentru cei care au cunoștințe despre explorarea peșterilor și un alt parcurs ce poate fi destinat publicului larg, fără echipamente speciale. Toate sectoarele prezintă formațiuni și cristale inedite pentru carstul românesc, remarcându-se spiralele de gips. peștera Vântului este formată în urmă cu circa 200 de milioane de ani. Calcarele depuse sunt puternic diagenizate și au o culoare cenușie, sunt compacte, dar pe alocuri prezintă fisuri umplute cu calcit sau argilă. Peștera Vântului este situată la o altitudine medie de 350 m, într-o clima de tip temperat-continental caracterizată printr-o temperatură medie anuală de 8 grade Celsius, o cantitatea moderată de precipitații și ierni relativ blânde.

Vegetația regiunii cuprinde o gamă variată de asociații, de la pădurea de foioase pâna la pășunea deschisă. Rocile calcaroase și terenul arid creează în unele zone un habitat particular, reflectat în compoziția calitativă a florei. Zonă adăpostește o mare diversitate de specii, unele adaptate în mod deosebit carstului stâncos. Câteva cavități, cum este și Peștera Vântului, joacă un rol deosebit în biologia liliecilor. Ele oferă coloniilor formate  un microclimat potrivit atât pentru hibernare, cât și pentru reproducere.

Pestera Ungurul Mare

Peștera Unguru Mare impresionează prin măreția spațiului subteran și încărcătura istorică a vestigiilor descoperite aici, peștera fiind locuită încă din epoca neolitică. Peștera a fost menționată pentru prima dată în 1921 de E. Bokor.

Literatura de specialitate spune că Peștera Unguru Mare reprezintă nivelul inferior de carstificare a unui mare sistem endo carstic, al cărui nivel superior este dat de Peștera Hodoabă, care se află deasupra ultimului sector al Peșterii Ungurul Mare. Datorită microclimatului său, peștera este adăpostul a numeroase specii de lilieci care se adună în coloniile de hibernare în timpul iernii.

Intrarea are forma unei arcade mari, de 32 de metri înălțime și 22 de metri lățime.

Pe partea de intrare, spațiul subteran este reprezentat de o vastă galerie, cu un traseu aproximativ liniar, podeaua fiind aproape orizontală. Pe podea, un șuvoi lăptos de apă își face drum. Principala sa caracteristică este culoarea albicioasă, dată de prezența unui mineral rar, numit Krisit, după numele latin al râului Crișul Repede. Compușii minerali care îl compun provin din apele acide din vechile lucrări miniere din regiune.

În această peșteră, au fost descoperite urme de locuințe umane încă din perioada neolitică, care este legată de numeroase descoperiri de unelte din piatră: lame sculptate, dalte sculptate de piatră. De asemenea, pot fi găsite fragmente de oale din ceramică vopsite, precum și obiecte osoase, cum ar fi ace și aspirații, utilizate probabil pentru a coase piei de animale.

Cele mai importante descoperiri aparțin epocii bronzului. Au fost realizate în ultima galerie, numită „Galeria Sacră”, unde a fost descoperită o necropolă datând din această perioadă. De aici, au fost scoase la lumină rămășițele scheletelor umane, bucăți de oale ceramice, care puteau fi reconstituite complet, piese și unelte de bronz. Cea mai importantă parte este o mărgele de chihlimbar, de origine baltică, o raritate în această zonă și care arată cât de dezvoltat era comerțul în acel moment. Tarife: Copii - 5 lei Adulți - 12 lei PROGRAM DE VIZITĂ Zilnic între orele 10.00-18.00. Peștera este închisă între 1 noiembrie și 1 aprilie pentru a proteja populațiile de lilieci care hibernează aici. Durata vizitei: aprox. 30 minute