vineri, 11 iunie 2021

 Chiar dacă greu de crezut, este bine să ştiţi că flora spontană din România conţine o sumedenie de plante extrem de toxice, care pot ucide un om chiar dacă sunt ingerate în cantităţi mici, de ordinul gramelor. Interesant este că unii dintre aceşti „asasini vegetali” cresc chiar şi prin grădinile de pe lângă casă ale românilor, unde sunt folosit ca plante decorative. „Adevărul” vă prezintă descrierea câtorva dintre cele mai toxice plante care cresc în România, pentru a şti cum să vă feriţi de ele şi, eventual, să feriţi animalele domestice de la a le consuma. Spre exemplu, omagul (Aconitum napellus) - întâlnit atât în varianta cu flori violet, cât şi în cea cu flori galbene - este una dintre cele mai toxice plante din ţara noastră (mai ales rădăcina şi seminţele). Este o planta erbacee, din familia Ranunculaceelor, cu tija florală de circa 35-45 de centimetri, mare iubitoare de zone muntoase, stâncoase (cea violet), dar răspândită şi în zonele de deal (ceal galbenă). Denumiri populare: mărul-lupului, remf, foaie, omag albastru, mierea ursului. Principalul alcaloid din această plantă este aconitina. Aceasta e o toxină destul de periculoasă care poate provoca prin ingestie tulburări gastro-intestinale grave, încetineşte ritmul cardiac şi poate duce chiar la moarte. Literatura de specialitate menţionează că ingerarea a circa 50 de grame de rădăcină de omag poate provoca moartea unui adult.




Omagul este una dintre cele mai otrăvitoare plante care cresc în Europa Centrală şi de Est, iar la noi este ocrotită prin lege. Culmea este că din frunzele plantei se pot obţine o serie de remedii naturiste pentru afecţiuni respiratorii, reumatism, dureri musculare.

Dediţelul (Pulsatilla pratensis) este o plantă toxică ce se întâlneşte în zonele montane, în toxicitatea ei la ingerare nu a fost măsurată. Denumiri populare: floarea vântului, iarba vântului, oiţe albe, vânturele, adormiţele, sisinei. Este o plantă erbacee din familia ranunculaceelor. Tulpina subterană – rizomul – este masivă, dar puţin consistentă. Tulpina aeriană este de mici dimensiuni – până la 20 cm înălţime. Frunzele de la bază sunt palmate. Are o singură floare, foarte frumoasă, de culoare violetă, ce apare prin lunile martie şi aprilie.


Dediţelul creşte prin fâneţe, pârloage, terenuri virane, în general în locuri însorite şi puţin umblate. Pentru utilizare medicinală se recoltează planta întreagă, inclusiv rizomul. Principalul preparat care se obţine este tinctura. Din dediţel, în medicina tradiţională se prepara un decoct, folosit pentru băi.


Măselariţa (Hyoscyamus niger) este o plantă halucinogenă ce era folosită foarte des de către vrăjitoare pentru a prepara licori ce generau halucinaţii. De asemenea, Shakespeare ne povesteşte că regele Danemarcei a fost omorât cu sevă de măselariţă turnată în ureche în timp ce dormea.
Este o plantă toxică, ce face parte din familia Solanaceae. Poate atinge jumătate de metru în înălţime. Florile sale sunt galben-verzui. Înfloreşte în perioada iunie - august. Toxicitatea acesteia este cauzată cele două atropine: hioscină şi hioscinamină. În cantităţi foarte mici are proprietăţi anestezice, antispasmodice, sedative şi antinevralgice, însă nu trebuie folosită în viaţa de zi cu zi, deoarece şi aşa prezintă un mare grad de risc.


Cucuta (Conium maculatum) este o specie toxică ce se întâlneşte în toate regiunile din România. Toate părţile ce alcătuiesc cucuta sunt toxice şi pot provoca decesul celui care le consumă. De altfel, e un lucru ştiut că la execuţia lui Socrate s-a folosit cucuta.
Este o plantă ierboasă bienală care creşte în toate regiunile ţării. Frunzele sunt păroase, tijele sun tubulare, iar florile sunt de dimensiuni mici, grupate şi au culoare albă. Fructele plantei sunt diachene, ovale, de culoare maronie. Mirosul cucutei este neplăcut, semănând cu urina de rozătoare. Culmea, pare să aibă proprietăţi medicinale (dar numai în stare uscată şi folosită de specialişti). Se recolteaza în lunile august şi septembrie. Conţine alcaloizi piperidinici toxici, uleiuri esentiale, acizi organici, flavonoizi, cumarine, glucide, oline, alcaloizi, furancocumarine. Planta trebuie culeasă şi manevrată cu atenţie, întrucât neuscată este foarte toxică, consumul in aceasta stare ducând la paralizia centrilor nervoşi şi moarte. Literatura de specialitate menţionează că doar trei grame de sevă de cucută pot provoca, prin ingerare, moartea unui om.


Lăcrămioara (Convallaria majalis), denumită popular mărgăritar, clopoţel sau iarba Sfântului Gheorghe, este planta naţională a statului Finlanda, iar la noi creşte în flora spontană, dar şi în grădini, fiind preferată pentru mirosul foarte plăcut al florilor.
Se zice că un pahar cu apă în care s-au înmuiat câteva fire de lăcrămioară este suficient pentru a provoca moartea celui care-l bea, însă specialiştii în toxicologie au altă opinie: ar fi nevoie de circa 10 grame de sevă. Tulpina este înaltă de 15–25 cm, încadrată de două frunze mari, eliptice, cu nervatură arcuată. La capătul tulpinii se află o inflorescenţă simplă. Florile sunt albe, cu peduncul scurt, intens şi plăcut mirositoare. Fructele sunt bace sferice, de un roşu aprins. Poate fi întâlnită în pădurile de foioase, tufărişuri, lunci, regiunile deluroase şi de câmpie din Europa, nordul Asiei şi America de Nord. 




Leandrul roz (Oleander) este de asemenea o plantă destul de toxică. Este de origi
Se estimează ca 100 de grame din frunzele ei sunt suficiente pentru a ucide un animal de talie mare (vacă, bou, cal). Este foarte periculoasă pentru om, deoarece o cantitate de câteva grame (câteva frunze mestecate) poate avea ca efect oprirea inimii. De altfel, planta este folosită la fabricarea unor medicamente pentru amelioararea bolilor cardiace.


Alte plante toxice întâlnite în România 
Spânzul oriental – este o plantă care la contactul cu pielea poate provoca dermatite.

 
Joianul – este o plantă toxică a cărui rădăcină poate ucide un om în mai puţin de două ore (ingerarea unei bucăţi de mărimea unei alune). 
Salcâmul galben – este otrăvitor deoarece conţine un alcaloid numit Cytisine prezent pe toată suprafaţa plantei. Înghiţirea seminţelor sale este mortală. 
Oţetarul roşu – prezintă un polen foarte iritant.
Ciumafaia
Prima planta folosita vreodata pentru a cauza moartea, in Statele Unite, a fost ciumafaia – folosita de americani impotriva trupelor britanice.
Ciumafaia, numita si trompeta diavolului, iarba dracului sau clopotii iadului, este o planta foarte comuna, chiar si pe la noi insa consumul ei este mortal.

Rubarba

Desi unii oameni consuma radacinile acestor plante, cand vine vorba de frunze, situatia este foarte diferita… chiar fatala.
Mancatul in cantitati mari de frunze de Rheum poate cauza dificultati in respiratie si arsuri ale cavitatii bucale si a gatului.
Simptomele isi fac aparitia in aproximativ o ora de la consum si includ: convulsii, hemoragii interne, coma si moarte.

Tisa

Tisa, sau “Taxus baccata”, este unul dintre cei mai periculosi copaci

din lume, care creste in padurile din Europa.
Cu exceptia fructelor, tot copacul este toxic. Tisa era folosit pe vremuri, de catre medicii naturisti, pentru inducerea avortului, insa din pacate rezultatul era de obicei mortal atat pentru mama, cat si pentru fat.
Consumul plantei cauzeaza infarct si moarte.Efectul se manifesta repede si nu exista antidot.

Ricinul

Uleiul de ricin este un cunoscut digestiv. Desi are un gust oribil, nu este daunator organismului, insa veti fi surprinsi sa aflati ca o singura boaba a plantei din care este fabricat poate sa omoare un om in doar cateva minute.

Matraguna

Aceasta planta are mai multe denumire, inclusiv Belladonna, Ciresele mortii si Murea Diavolului.
Atat fructele cat si frunzele sunt extrem de toxice si se cunosc cazuri in care copii au murit dupa ce au mancat doar doua fructe.
Aceasta este una dintre cele mai toxice plante din Emisfera Vestica, iar consumarea fructelor duce la delir, halucinatii, pupile dilatate, sensibilitate la lumina, tahicardie, dureri de cap, eruptii ale pielii si convulsii.
Daca nu primesc antidotul la timp, cei care mananca aceste fructe, vor muri din cauza problemelor de respiratie si al ritmului alert al inimii.

Dieffenbachia

Această plantă de apartament, asemănătoare cu

ficusul este şi ea pe lista celor mai toxice plante din lume. Mestecarea oricărei părţi a plantei cauzează durere groaznică în gură şi gât, urmate de umflarea căilor aeriene, care poate duce la sufocare.

A devenit virală pe internet povestea micuțului Esteban, care a murit după ce a băgat în gură o frunză de Dieffenbachia. ”Fiul meu a murit din cauza acestei plante blestemate”, scria mama lui pe rețelele sociale. ”Va rog sa citiți cu atenție. Copilul meu a murit pentru că a pus în gură o frunză. I s-a umflat limba atât de tare încât s-a sufocat. Această plantă se găsește în multe case și birouri.

Este letală. Poate să ucidă un copil în numai un minut, iar în adult în cinci minute.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu