Castelul Eltz (în germană: Burg Eltz)

 Castelul Eltz (în germană: Burg Eltz) este un castel medieval amplasat pe dealurile de deasupra râului Moselle între Koblenz și Trier, Germania. Este încă deținut de o ramură a aceleiași familii (familia Eltz) care a trăit acolo în secolul al XII-lea, acum 33 de generații. Castelul Bürresheim, Castelul Eltz și Castelul Lissingen sunt singurele castele de pe malul stâng al Rinului din Renania-Palatinat care nu au fost niciodată distruse.

Castelul este înconjurat pe trei laturi de râul Elzbach, afluent pe partea

de nord a Mosellei. Se află pe un pinten de piatră de 70 de metri, pe un important traseu comercial roman între terenurile agricole bogate și piețele acestora. Pădurea Eltz a fost declarată rezervație naturală de către Flora-Fauna-Habitat și Natura 2000.

Castelul este așa-numitul Ganerbenburg, sau castel aparținând comunității de moștenitori comuni. Acesta este un castel împărțit în mai multe părți, care aparțin unor familii diferite sau ramuri diferite ale unei familii; acest lucru se întâmplă de obicei atunci când mai mulți proprietari ai unuia sau mai multor teritorii construiesc împreună un castel pentru a se adăposti. Numai domnii europeni bogați medievali își permiteau să construiască castele sau structuri echivalente pe pământurile lor; mulți dintre ei dețineau doar un sat, sau chiar doar o parte a unui sat. Aceasta a fost o bază insuficientă pentru a-și permite castelele. Astfel de domni locuiau de obicei în „casele cavalerilor”, care erau case destul de simple, cu putin mai mari decât cele ale chiriașilor lor.

Legea moștenirii impunea ca moșia să fie împărțită între toți succesorii. Acești succesori, a căror moștenire individuală era prea mică pentru a construi un castel propriu, puteau construi împreună un castel, unde fiecare deținea o parte separată pentru locuințe și toți împreună împărțeau fortificația defensivă. În cazul lui Eltz, familia cuprinde trei ramuri, iar castelul existent a fost îmbunătățit cu trei complexe separate de clădiri.

Platteltz, o fortăreață romanică, este cea mai veche parte a castelului.

În războiul de succesiune din Palatinat din 1688 până în 1689, majoritatea castelelor renane timpurii au fost distruse. Întrucât Hans Anton era ofițer superior în armata franceză la Eltz Üttingen, el a reușit să protejeze castelul Eltz de distrugere.

În 1797 contele Hugo Philipp a revenit la recuperarea pământurilor, bunurilor și averii sale. În 1815 a devenit singurul proprietar al castelului prin cumpărarea casei Rübenacher și a proprietății funciare a baronilor din Eltz-Rübenach.

În secolul al XIX-lea, contele Karl zu Eltz s-a ocupat de restaurarea castelului său. În perioada cuprinsă între 1845 și 1888, 184.000 de mărci (aproximativ 15 milioane de euro în 2015) au fost investite în lucrările extinse de construcție, păstrând foarte atent arhitectura existentă.

De asemeni intre anii 2009 și 2012. au avut loc ample lucrări de restaurare la costuri de aproximativ 4,4 milioane EUR. Măsurile au fost susținute printr-o subvenție de 2 milioane EUR dintr-un pachet de stimulare economică furnizat de guvernul federal german. Statul Renania-Palatinat, Fundația Germană pentru Protecția Monumentelor și proprietarii au oferit fonduri suplimentare.

Casele familiilor Rübenach și Rodendorf din castel sunt deschise publicului, în timp ce filiala familiei Kempenich folosește cealaltă treime a castelului. Publicul este admis sezonier, din aprilie până în octombrie.